CONFERINȚA PĂCII

Zilele acestea, dar mai exact miercuri, 23 martie, 2022, în IPLT „Principesa Natalia Dadiani” s-a realizat un dialog literar a elevilor instituției alături de profesorii de aici și scriitoarea Radmila Popovici. Ziua Literaturii, din cadrul proiectului educațional cultural Săptămâna Artelor, ediția a VIII-a, s-a desfășurat sub mottoul „Să fie pace, pace, pace pe PământI”. Elevii bine pregătiți cu mesaje pentru pace, compuse de ei însăși, au ascultat cu mare interes relatările scriitoarei:

„Ce putem face? Pace! În noi, între noi, pentru noi, apoi s-o înmulțim, s-o împărțim, s-o prețuim, s-o menținem, s-o transmitem din generație în generație! Și să condamnăm războiul. Cu orice ocazie! Să vorbim despre el fără ocolișuri, să-i scoatem la suprafață întunecimile, ca să le cunoaștem, să le confruntăm, să scăpăm pentru totdeauna de ele. Pentru că absolut nimic nu are sens fără pace. Fără pace, învățăm ura – nu iubirea.

Ziua Literaturii în cadrul proiectului educațional dedicat Săptămânii Artelor, ediția a VIII-a, a pus Pacea pe piedestal. Recunosc, nu aveam deloc starea pe care mi-aș fi dorit-o, înainte de această întâlnire cu elevii. Nu sunt obișnuită să merg în fața tinerei generații fără răspunsuri. Dar, de la un timp, s-au ruinat multe dintre ele printre ruinele războiului care a smuls fără milă atâția oameni din viețile lor. Și pe noi, cei care nu putem trăi făcând abstracție de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Mare mi-a fost uimirea când răspunsurile mi le-au oferit chiar ei, acești minunați elevi de numai 13-14 ani, care s-au pregătit excelent pentru „Conferința Păcii” – așa am supranumit-o, împreună cu Doamna Panfilov (director adjunct Educație Estetică a Liceului Teoretic „Principesa Natalia Dadiani”), o distinsă persoană care se ocupă de educație într-un mod total, cum n-am mai întâlnit, și o felicit cu toată ființa pentru dedicație.

Grea a fost discuția. Lacrimi și indignare față de orori, dar am remarcat multă luciditate, atitudine critică și, cel mai important – nimeni, niciun elev n-a ezitat în condamnarea acestui război, a celui care l-a inițiat, a propagandei ruse și toți ca unul și-au exprimat compasiunea și solidaritatea față de poporul ucrainean. Mulți dintre trâmbițarii pro-kremlin de pe rețelele de socializare ar avea ce să învețe de la tinerii pacifiști care mult prea devreme și pe nedrept se confruntă cu problemele îngrozitoare cauzate de purtătorii morții.

M-am bucurat să văd că apelează la surse de informație credibile, ajutați de părinți și profesori și, cu toate că moralul îmi era la pământ și optimismul meu a cedat substanțial în această lună, ei mi-au săltat inima și mi-au umplut-o cu speranță. Acești tineri, precum mulți alții, sunt nu doar speranța noastră, ci și a planetei întregi. Numai să le-o lase în pace!

Mulțumiri mari tuturor și, nu în ultimul rând, lui Octavian Graur și Dianei Botnaru, care s-au gândit să-mi facă această onorantă invitație!

Trăiască pacea!”

Autor: Radmila Popovici

În timpul acestui dialog literar, supranumit de Doamna Radmila Popovici „Conferința Păcii”, elevii și-au citic mesajele compuse, ceea ce a impresionat enorm audiența. Vă propunem și Dră să citiți articolele ulterioare, ce țin de gândurile elevilor vis-a-vis de situația dramatică din Ucraina.

Țin să mulțumesc jurnaliștilor Diana Botnaru și Octavian Graur, care au contribuit deasemeni la educarea tinerilor în cadrul proiectului prin implicare și promovare a adevăratelor velori umane.

Liliana Panfilov, organizator al evenimentului

MESAJ pentru PACE

Toți suntem la curent cu situația actuală a noastră, cu situația Ucrainei, situația tensionată chiar a lumii întregi. Toți cunoaștem devastația de acolo, copii prigoniți, plânsete, răniții, moarte… Suntem așa de aproape, dar așa de departe în același timp, hotarul nu-i chiar aproape, iar Odesa nu-i prea departe. Toți știm ce se întâmplă dar mergem mai departe. Pur și simplu. Tăcem. Marele șoc s-a diminuat și mulți nici nu se prea mai gândesc deja. “În pace fiii își îngroapă tații. În război tații își îngroapă fiii.”- Herodotus

De ce? Întreabă unii. De ce să ne pese? Vă zic de ce, războiului nu-i pasă de frontiere. Refugiați curg la noi în țară, îngreunând o economie deja chinuită, prețurile cresc iar comerțul este redus drastic. Majoritatea mărfurilor spre Moldova trec prin portul de la Odesa, pentru unii înseamnă că o carcasă de telefon nu mai vine, pentru alții medicamente și alimente, sau Doamne mai știi ce alte lucruri esențiale. Bine, și dacă mulți dintre Ucraineni rămân aici? O să vrea să-și caute de lucru, dar aici deja lucru bine plătit nu prea este așa că ce ne facem? Mai sunt și grânele și restul mărfurilor importate din Ucraina, câți oameni își făceau pâinea din comerț cu Ucraina, și câți sunt fără de venit acum? “Toate războaiele sunt o simptomă al eșecului a omului ca un animal gânditor.”-John Steinbeck

Haideți să vorbim puțin de Ucraina în sine, nu doar cum această “Operațiune specială”, după spusele autorităților ruse, ceea ce e o minciună, asta e o invazie grosolană , ne afectează pe noi, psihologic, cel puțin, și cum afectează restul Ucrainei. Era o dată o țară pașnică, ca toate țările, cu oamni muncitori și liberi, cu femei harnice și copii zglobii, care își duceau traiul frumos, în pace și liniște… Haideți să vedem ce au făcut Rușii de la cap la coadă. Au luat niște băieți ce de abia au terminat școala, le-au zis că fac exerciții militare lângă Ucraina ca o arătare de forță și când ajung, documente și dispozitive de comunicație confiscate. Iar Kombat-ul (Poreclă pentru comandantul de batalion, un batalion are cam 400 de soldați) îți zice că dacă dezertezi sau nu lupți o să-ți tragă în cap chiar el. Sună familiar celor ce cunosc istoria Armate Roșii, Ordinea Numărul 227 sau mai bine cunoscut ca ”Nici un pas înapoi”, scrisă de Iosif Stalin însuși. Retragerea fără de permisiune ducea la o judecată în tribunalul militar, batalioane disciplinare fuseseră create, unde soldați și ofițeri de grad mic erau trimiși pe cele mai periculoase fronturi. Batalioane “barieră” fuseseră create ce aveau scopul de a deschide focul asupra militarilor ce se retrăgeau fără de ordin. Puteți trage comparații? Se vede de la cine a învățat Putin. “Oricine ce a privit în ochii unui soldat ce moare pe câmpul de luptă se va gândi lung înainte să înceapă un război.”-Otto von Bismark

Și ce rămâne cu noi? Ucraina rezistă, dar cât? O succintă retrospectivă istorică, din timpul celui de al II-lea Rfăzboi Mondial ne arată, că invaziile Germaniei Naziste a Franței și Poloniei sunt considerate ca câștiguri extrem de rapide, dar au luat câte o lună fiecare, Polonia a fost de la început pe retragere iar forțele ce apărau Franța fuseseră înconjurate și anihilate. Germania Nazistă a pierdut în Uniunea Sovietică din cauza sacrificiilor soldaților, bombardamenteleor cu „Katiușa”, aliaților și vremii grele (frig sub – 20 grade) cât și luptele urbane (noroi și glod). Dar cel mai important și decisiv factor au fost proviziile. Benzina, muniția, mâncarea. Forțele germane s-au supraextins în invazia lor inițială cea ce i-a lăsat fără de provizii, Sovieticiii s-au luptat retrăgându-se într-o apărare disperată. Vedeți unde duc idea? Rusia în Ucraina e o oglindă a Germaniei în Uniunea sovietică. Convoaie întregi blocate în nămol, provizii puține, supraextindere, pierderi mari cât și la mâna armatei Ucrainieni cât și la partizani și civili, patrioți, ce-și apără țara. Industria și economia e în genunchi. Rusia se autodistruge bătând cu pumnii în perete. Iar peretele este civilul și omul ce nu poartă nici o vină, ce din cauza unor circumstanțe groaznice este aici. “Războiul cere sacrificiu de la oameni. În schimb aduce numai suferință.”-Frederic Clemson Howe

Tot ce am zis până acum a fost situația curentă cu scrierea acestui mesaj. Nimănui nu-i trebuie război, nimănui nu-i trebuie moarte și distrugere. Doar în pace putem exista ca omenire, fiți buni unii cu alții, și prețuiți ce aveți. Iar pe acești criminali pentru care morții sunt doar o cifră, să-și găsească pacea și să plece, departe. Plecați, ați făcut destul. De ce este așa de greu pentru voi “mari” lideri ca să empatizați cu noi? N-ați fost și voi oameni? Culturi sunt o mie, dar om e unul. Ne omorâm reciproc orbește ca animalele ce spunem că ne sunt inferioare. “E ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune…”-Mihai Eminescu, extras din “Criticilor mei”

Tot ce vreau să aud de la forțele ruse sunt două cuvintele: “Мы уходим”(Plecăm). “Nu există nici un exemplu unde o națiune beneficiază de la un război prelungit.”-Sun Tzu.

Plecați! Lăsați-ne în pace și plecați!

Bogdan Calinin, elev, clasa VII-B

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Unii oameni

Unii oameni maturi nu știu că noi, copiii, înțelegem tot, chiar și atunci când un om mare a greșit și nu vrea să recunoască. Unii oameni maturi cred că numai noi, copiii , facem greșeli, însă nu este adevărat. Copiii simt și înțeleg tot, copiii știu ce înseamnă pace, știu a fi pașnici.

Cu fiecare zi trecută, tot mai mulți tineri mor, pentru că și-au apărat propria casă. Mamele, cu fiecare zi ce trece, așteaptă un semn că fiii lor sunt bine, le sunt vii. Atâtea case care au fost ridicate muncind o viață la ele, sunt distruse doar într-un ceas.Toate acestea sunt provocate de greșeala și nervii unui alt „om”. Copiilor nu le este frică să spună adevărul. Nu ne este frică să luptăm împotriva oamenilor mari, care nu-și recunosc propria greșeală. Din vina unui „om” alți oameni, zilnic mor și tot din vina „lui”, poporul care îl conduce estezilnic manipulat și speriat de ani buni. Și toate astaea pentru „binele” lor… Au ajuns să creadă minciuna și să se ferească de adevăr.

Dacă toți oamenii nu ne-am gândi numai la noi și am înțelege grijile unei mame, grijile unui tată, grijile unui copil și adevăratul sens al cuvântului BINE și PACE, nu am avea conflicte. Se spune că dacă există ordine într-o națiune, există pace în lume, însă la moment pacea ne-a fost furată. Oare să nu mai fie ordine pe lume? Dar știți ce e mai nedrept? Că unora le este frică să lupte pentru propria lor pace. Cred că un anumit „om” este mai puternic decât alții și având putere supremă, îi poate domina pe toți ceilalți. Însă nu este așa. Cel puțin e nedrept să fie așa. Dumnezeu ne dă puteri egale tuturor. Împreună vom putea lupta pentru pace, astfel oprind războiul.

De ce este nedreptate pe pământ? De ce unora li s-a răpit zâmbetul de pe față fără ca să facă ceva rău? De ce o lume întreagă nu poate opri câțiva „oameni” care se cred atotputernici? Pentru că majorității maturilor le e frică să lupte… Cei care vor dreptate și protestează împotriva propriului conducător sunt agresați arestați și bătuți pe străzi. Oamenilor, li s-a furat și dreptul la exprimarea opiniei. Multe țări încearcă să lupte pașnic contra inamicului și să ajute țara atacată cum pot , însă de ce acest lucru nu este făcut de toate statele, de toată lumea? Pentru că le este frică . De ce? Pentru că se gândesc la propriile persoane, propriul popor, ci nu și la copiii care își pierd familia, astfel rămânând complet singuri.

Noi, copiii, ne adresăm maturilor cărora nu le pasă: mâine și voi puteți să vă treziți cu răzbuiul la ușă.

Noi , copiii , ne adresăm celora care ne-au furat liniștea și pacea semenilor noștri: Noua nu ne este frică de voi… Oricât ve-ți încerca , nimic nu ve-ți reuși! Oricum vom lupta pentru pace.

Copiii întregii lumi vor pace, nu război!

Adelina Bodrug, , elevă, clasa VII-B

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Dialog pentru pace

Acum câteva săptămâni, Rusia a readus războiul în Europa. Agresiunea militară a Rusiei provoacă nespus de multă suferință populației ucrainene. Rusia poartă întreaga responsabilitate pentru acest război de agresiune, iar cei care se fac responsabili vor fi trași la răspundere pentru crimele lor. Războiul în lumea aceasta nu a adus bine nimănui, decât vieți luate, mii de soldați uciși, economie și clădiri distruse, oameni înnstrăinați și înspăimântați. În această învălmășeală, alergătura de colo, de dincolo în acest stres colectiv, pacea greu își mai găsește loc în sufletele noastre. Marii tirani au instigat la război,din cauza războiului interior de identitate,ură, prejudecăți. Astăzi pânza păcii e pătată de sânge și stropită de lacrimi. Dacă cineva nu a înțeles încă cât de prețioasă este pacea, să privească în ochii unui copil fericit, apoi să privească în ochii disperați a unui copil ucrainean rătăcit care își caută părinții cu disperare în mormanele de fiare și beton. Eu vreau să felicit poporul ucrainean pentru curajul de care dă dovadă în apărarea propriei țări, dar totuși aș dori ca acest război să se termine cât mai curând posibil pentru a fi pace. Nu trebuie să se verse atâta ură, sânge, să moară atâția copii… Dorim să se ajungă la un dialog care să pună capăt acestui război teribil.

Adrian Șchiopu, elev, clasa VII-B

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

În visele mele

În visele mele lumea trăieşte în pace, dar în realitate… se duce , cum a zis Vladimir Putin, o „operațiune militară specială, pentru a salva oamenii de tiranie”… Care salvare? Care „operațiune”? Cred că toți din jur înțeleg că se duce un război. Da, da, în Ucraina se desfășoară un război adevărat, crud și crâncen. Dar nu înțeleg una: suntem în secolul XXI şi acum toate problemele sociale, politice se pot rezolva prin comunicare și diplomație, nu înțeleg ce se întâmplă? Mor sute şi mii de oameni nevinovați, care în loc să se scoale de la cântecele melodioase ale mamelor deasupra pruncilor sau a trilurilor păsarilor sub un cer limpede, ei se scoală de la împuşcaturi şi bubuituri, larmă de sirene și cerul negru de la explozii și pârjol. Plini de durere sufleetească oamenilor nu le rămâne decât să-și ia „lumea-n cap” și să fugă, înspre nuștiu unde și nicăieri… Oare cum te simți când te gândeşti că țara, oraşul sau satul tău de baştină, unde ți-ai petrecut cele mai frumoase clipe ale copilăriei, este bombardat și ruinat?

Dacă facem o retrospective, ne aducem aminte ce a rămas după cel de al II-lea război mondial…

Da, correct, nimic, doar ruine. Atunci lumea a mai avut noroc că nu era armmant chiar atât de sofisticat, așa că au ridicat toate clădirile ruinate sau au construit altele cu mult chin, greuutăți și jertfe. Dar acum cine o să repare tot în Ucraina, cine? Ştiți unii când aud de URSS îşi închipue o viață săracă, o viață rea. Dar nu, realitatea e alta, lumea într-un an primea 13 salarii şi statul odată în an oferea bilete gratis la tabere pentru copii, şi bilete la sanatoriu pentru maturi… Dar acum nu cred că ar mai fi atât de simplu și ușor să reface acel trecut glorios. Vorbim nu despre trecut, vorbim despre present, timp în care cred că fiecare dintre noi se întreabă: de ce oamenii simpli suferă de la ambițiul a 2 preşedenți care nu pot să rezolve nişte problem apărute, fără violență? Când a început acest război, de ce nu au întrebat oamenii dacă își doresc această apărare și dacă le place să trăiească în „noua” lume? Dar cel mai tare mă miră situația, în care oamenii ies la protest şi strigă că ei doresc pace, ei nu vor război şi pentru asta sunt înjosiți de oamenii legii…

Să fie PACE – acesta este visul meu…

Anastasia Tofan, elevă, clasa VII-B

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Doar un comentariu

Dragi cetățeni,

Aș vrea sa comentez situația în care ne aflăm la moment!!!

Și anume: aș dori sa încep cu un citat “Ei vor război, dar noi nu-i vom lăsa în pace”. Anume acest citat ne motivează să ne continuăm lupta și să ne opunem celor care au început acest haos. Războiul dintre Ucraina si Rusia a început în dimineața zilei de 24 februarie și mulți oameni care erau în centrul exploziilor au avut de suferit nu doar fizic dar si psihic. El continuă până în ziua de azi aducând pagube grave Ucrainei. Sute de soldați sunt supuși luptei pentru patrie. Mor soldați tineri care nici în gând nu au avut că iși vor petrece ultimele zile luptând pentru patrie și pentru neamul lor. Suferă copii,suferă mame care au dat viață copiilor în această perioadă de timp. Oamenii încearca din răsputerii să fugă de acest chin pentru a-și salva copii si familia. Sute de bătrâni nu-și pot părăsi casele fiind singuri și disperați mor pe pământurile patriei.

Mii de refugiați își părăsesc țara și cu gândul că pot să nu se mai întoarcă iși iau rămas bun de la țară. Noi, fiind o țară mică și puțin dezvolvată, ajutăm din răsputeri refugiații, oamenii disperați și fără speranță. Le oferim adăposturi, hrană, haine produse igienice și multe alte lucruri pe care oamenii este necesar să le aibă pentru un mod normal și decent de viață. Cu astea toate, pe cât putem, îi asigurăm acum pe cei mai triști ca noi. Ne mândrim cu țara noastră care este atât de mica, dar aduce un ajutor atât de mare pentru oamenii aflați în situații grele.

“Pacea nu reprezintă absenţa războiului, ci prezenţa justiţiei” acestea sunt cuvintele cu care aș vrea să fac o concluzie. Noi suntem cei care pot opri războiul prin fapte, nu vorbe. Acționați oameni pentru a opri aceste invazii, asta poate ajunge departe și poate afecta mulți factori din epocile trecute precum sărăcia,foametea si multe altele. Singurul lucru dorit de noi acum este doar ca peste tot în lume să fie PACE!

Autor: Arina Ungureanu, elevă, clasa VII-B

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Noi vrem pace

Acum o lună cea mai mare problema a noastră erau temele, însă acum gândul ne stă doar la conflictul armat din țara vecină.

O țară întreagă are de suferit din cauza unei minți criminale ce trimite la război copii nepregătiți ce abia au terminat școala. Nu e vina lor…. ei împușcă pentru a nu fi împușcați, luptă pentru a supravețui, devin mai cruzi și mai meschini, însă nu este vina lor, ei nu au de ales. Se omoară reciproc poate chiar frate cu frate. Refugiați ucraineni vin în moldova pentru a nu avea de suferit și pentru a fi în siguranță ceea ce nu este posibil la ei în țară din cauza rușilor și atacurilor agresive provocate de ei. Bărbații care pleacă din țară sunt considerați trădători de patrie, dar ei nu vor să fie criminali…nici morți.

Dacă până acum dorința oricărui copil era să devină un om de succes, acum ne dorim doar pace…

Și dacă vă gândiți că situația nu este chiar atât de gravă, țineți minte numărul 79, numărul copiilor morți în acest cumplit război

Aș vrea să închei spunând că generația noastră vrea pace, nu război

Popa Viviana, elevă, clasa VII-B

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Un loc sub soare

Dragi oameni,

Noi trăim într-o lume caracterizată de tensiuni internaționale și războie. Sunt niște dezânțelegeri dintre guvernământ și conducători, dar în urma lor suferă oameni simpli, ce nu vor război, ce vreau pace. Printre ei suntem și noi, copiii și în ultima perioadă cu toți impreună suntem supuși suferințelor de la acest eveniment trist dințara de alături, Ucraina. Cei, în țara cărora se întâmplă războiul, sunt scufundați în frică, rugându-se la Dumnezeu ca să fie totul bine cu familiile lor. Ei suferă și moral și fizic. Iar alții, ce trăiesc în locurile unde razboiul nu a ajuns, suferă, mai puțin fizic, poate, dar oricum inima li se rupe de durere și tristețe. Este binecunoscut faptul că suntem în secolul XXI și în secolul acesta sunt numeroase căi de a rezolva probleme politice, fără a vărsa sânge. Nu cred că cei ce au pus începutul războiului cunosc cât de dureros e să rămâi fară un frate, fără un fiu, fără un tată. Nimeni nu știa, cât de valoroasă e pacea, doar bătrânii, numai ei cei care au văzut războiul al II-lea mondial, , numai ei au auzit, numai ei au simțit, au suferit. În toată lumea răsună strigăte de durere și rugăminte de a opri acest război groaznic din Ucraina.Toți vor să fie auziți. Dar nimeni nu ne aude. Numai un ecou lipsit de speranță răsuna adânc în sufletele omenești. Noi toți suntem egali! Noi toți vrem pace , noi toți vrem liniște afară și în casă!! Auzi-ne, Doamne! Nu trebuie să moară oameni, nu trebuie să existe suflete singure de pe pământ care să fie găsite sub un acoperiș dărâmat sau împușcat în propria sa casă. „Războiul este părintele şi regele tuturor lucrurilor; pe unii îi face zei, pe alţii oameni, pe unii robi, pe alţii liberi” spunea Heraclit. Pe nimeni nu-l interesează războiul, pe toține interesează roadele sale. Oare e drept, să trimiți un copil, slab și neajutorat, cu tehnică militară necunoscută lui, la „antrenamente militare” care presupun un adevărat război? Oare s-a gândit cineva, dintre maturii care i-a trimos acolo, ce simt ei, cei adolescenți de 18-20 de ani la război? Oare stiu cei ce i-au trimis acolo, câtă durere simt ei? Oare știu cei, ce stau în caldul său apartament, cât costă o viață omenească? Doar morții văd sfârșitul războiul.

Trebuie sa oprim acest razboi, sa fim mai buni unii cu alții, mai îngăduitori. Cât de greu nu v-ar fi, dragi adulți, trebuie să țineți minte un lucru: noi toți suntem egali și cu toții avem dreptul la viață sub cer senin albastru, sub soare.

Ecaterina Grigoriev, elevă clasa VII-aB,

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Multstimaților adudulți

Dragi adulți,

Cu toții am auzit de situația din Ucraina. Și toți cred că ne dorim una – pace. Așa că în scrisoarea aceasta mă adresez la dumneavoastră cu cerința de a opri acest război. Știu, poate veți crede că vreau prea multe, dar nu numai eu o vreau, iar când sunt mai mulți puterea crește. Din cauza acestei „operațiuni militare” mulți oameni nevinovați mor. Mor copii, mor femei, mor bătrâni, mor tineri… Și cu asta nu se termină pagubele: sunt bombardate casele oamenilor civili, cei care supraviețuiesc sunt nevoiți să plece din țara lor natală pentru a-și salva viața și așa rămân copii mici fără un acoperiș deasupra capului sau și mai rău, fără părinți. „Războiul este o serie de catastrofe care se termină cu o victorie” spunea Georges Clemenceau. Și ca noi să oprim această serie de catastrofe avem nevoie de dumneavoastră, mult stimați adulți. Cu ajutorul dumneavoastră noi vom putea ajunge la inima lui V.V. Putin și să îl oprim. Sper că această scrisoare va ajunge la dumneavoastră și cred că în acel moment când citiți adresarea aceasta chiar veți dori să întreprindeți ceva.

Am încredere în voi, dragi adulți!

Alexandru Cîrlan, elev, clasa VII-aB,

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

De ce?

Război – cel mai urât vis al unui om, din păcate de data această îl trăim în realitate. Până acum mă întreb: de ce? De ce începi un astfel de atac asupra omenirii ? De ce ucizi oameni nevinovați doar pentru interesele tale? de ce ataci pe cineva ce cândva ți-a fost prieten? Întrebări pot fi multe, însă răspunsuri…,sunt prea puține. La drept vorbind putem deduce cauza, dar vom ști dacă chiar e adevărată și reală? Dar… vom afla asta când evenimentul v-a intra în istorie, când totul va lua sfârșit, să sperăm să nu fie și prea târziu, însă…

Să revenim la ziua de astăzi, la niște zile negre, lipsite de razele soarelui ce nu demult luminau cerul senin frumos. Această ,,operațiune militară specială”, ce are loc în Ucraina, încalcă orice drept al omului: dreptul la libertate, dreptul la exprimare, dreptul la familie, dreptul la pace… Ași putea enumera multe, dar acestea, după părerea mea, sunt cele mai importante… Când tu ca om îți permiți ție însuți ca tu să lipsești oamenii de aceste drepturi, asta înseamnă că omenia în tine nu mai există? Mai poți fi numit om? S-a dus pentru totdeauna și omenia și omul din tine…

Știți… totul are o limită, iar de această dată lăcomia de putere a ajuns la alt nivel, la un nivel în care nimeni nu credea că în sec XXI se va ajunge… Oameni buni, deschideți-vă ochii! Trebuie să ne ajutăm frații dincolo de graniță, pentru că o-m fi noi străini, dar omenia tot omenie rămâne și nu uitați că roata se poate întoarce…

Da, sunt conștientă, că foarte mulți moldoveni din puținul lor au dat și la alții și că cu toții am fost solidari Ucrainei, indiferent în ce măsură, așa că vă mulțumesc că și în aceste clipe grele ajutați cu ce puteți și ați rămas oameni.

Ideea acestui mesaj nu e ca să vă informez sau să țin partea cuiva, ci doar să vă cer să faceți tot ce vă stă în putință ca să ajutați, să răspândiți pacea și binele , deși în aceste condiții e cam greu să rămăi bun, darnic – în concluzie Om.

Sper că într-un fel sau altul acest mesaj va influența spre bine, căci eu sunt vocea a celor ce se roagă în întuneric, așa că o să repet din nou: NOI COPIII LUMII, VREM PACE, PACE, PACE PE PĂMÂNT!

Autor:Florea Nicoleta, elevă clasa VII-aB,

Profesor coordonator: L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Să fie pace, pace pe Pământ

Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii. John F. Kennedy.

Suntem la curent cu situația actuală din Ucraina, un subiect care a lasă în urmă multă tristețe și suferință, dar și multe pagube. Acesta este un război mondial psihologic. De aceea eu vreau pace, vreau pace pentru că îmi pasă, pentru că dacă vom trăi în pace vom fi fericiți, așa ca altă data, ca atunci când lumea era liniștită, când ne duceam traiul decent, când nu ne făceam griji că țara vecină este atacată de războiul care acum poate năvăli și peste noi. De ce? Pentru că războiul nu are granițe, nu are limite și nu are frontier. Dar oare la nimeni nu le pasă că oamenii ceea au o viață de trăit și că doresc să-și vadă copii crescând și să-și cuprindă nepoții? Nu spun nu! Poate unii soldați au în gândul lor ideea să nu nenorocească oamenii care nu am nici o pic de vină, dar acest gând este spulberat de sunetul strident al împușcăturile și exploziilor care se aude de la kilometrii…

Haideți să vorbim despre soldații armatei ruse, despre cum au ajuns ei în război și cum rezistă? Cum rezistă fără un echipament adecvat, fără mâncare și fără armament. Soldații ruși au ajuns în Ucraina sub pretextul că fac ,,exerciții militare, cantonomente… Dar cine sunt soldații ruși? Sunt niște copii! Adolescenți care cu puțin timp în urmă au absolvit școala și au fost trimiși pe front. Copii care au fost trimiși la război făra ca ei să știe… Nu mai vorbim de părinți, ei nici atât, în mare parte, nici nu-și dau seama în ce calvar au intrat copii lor… Cel mai grav lucru în această situație este că nu poți să fugi, nu ai cale de scăpare, deoarece dacă fugi vei fi dus la tribunal, ca dizertir, , dacă nu vrei să lupți, vei fi împușcat chiar de comandantul tău, fără milă. Lăsând acest lucru la o parte să vorbim despre proviziile acestor soldați. Simplu – lipsă de alimente și muniții fiind că autoritățile care i-au dus acolo erau sigure că această „operațiune militară” va dura 10-12 ore, deoarece ucrainenii se vor speria și vor ceda… Au trecut 23 de zile, ucrainenii nu au cedat… ei nu au cum ceda… ei luptă în continuare pentru ce au mai scump: pământul, libertatea, pacea lor și a familiilor sale. Revenind la prima temă… poate și din această cauză mor soldații ruși, că nu au pentru ce lupta? Nu știu de ce ei mor, dar se predau de foamete. Se predau, deoarece nu mai au ce mânca. Iar mamele ucrainence îi iau, îi liniștesc, îi servesc cu ceai cald , chifle și le sună de la propriile telefoane mamele acelor soldați ca aceștia să poată comunica cu ele… să le spună adevărul, să se destăinuie, să le descrie realitatea… Se spunea că Rusia are cel mai mult armament, dar nu și suflet.. . Trist, dar adevărat, cum zicea Beatrice Vaisman. Nu mai ânțeleg nimic… Nu pricep eu în asemeni tactici și filosofii… Eu sunt un copil, un simplu copil care vrea pace, pace în toată Lumea, în sufletele și gândurile tuturora!

Dragi oameni, nu vă lăsați pradă indivizilor care comentează fără a se gândi cum că în Ucraina a început o „operațiune specială”. Nu-i adevărat, acolo mor oameni, copii, se distrug case de locuit, familii, vieți omenești, se duce un război, greu și distrugător, un război împotriva unamității.

Stimate autorități, cei care sunteți mai marii Lumii, luptați pentru pace, pentru libertatea voastră și zborul liber sub cerul senin al copilăriei noastre! Nu vă lăsați dați pradă ispitelor puterii, deoarece se știe bine un adevăr: „Ce vrea războiul? Vieţile oamenilor, nimic altceva decât vieţile oamenilor.” Zaharia Stancu.

Dragi oameni din Republica Moldova, sunt mândră de susținerea și solidaritatea de care dați dovadă zilnic găzdiund, având grijă de refugiații ucraineni, ajutându-i astfel pe cei care au rămas în Ucraina, să lupte pentru PACE.

Să fie Pace, Pace, Pace pe Pământ!

Elena Cotorobai, elevă, clasa VII-B

Profesor-coordonator L. Panfilov

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Campania de caritate „Walk in my shoes”

În perioada 13-24 decembrie Senatul elevilor din IPLT „Principesa Natalia Dadiani a organizat săptămâna „Christmas Countdown”. În fiecare zi, elevii dadianieni au avut ocazia de a se implica în activități distractive și educative.

În contextul acestei săptămâni a fost organizată și campania de caritate „Walk in my shoes”. Elevii din liceu au fost foarte activi și astfel, în doar două zile a fost colectată suma de 4680 de lei. Ulterior din această sumă au fost procurate produse alimentare, rechizite școlare și dulciuri pentru 12 elevi mai triști ca noi. Astfel, aducând în inimile lor minunata atmosferă a sărbătorilor de iarnă.

Senatul Elevilor aduce sincere mulțumiri tuturor celor ce s-au implicat în această campanie de caritate și vă reamintește că Moș Crăciun există, atâta timp cât credeți în el!

Autor: Adelina Corolenco, clasa a X-a „A”

De vorbă cu tine însuți

Sunt momente în care simți nevoia să auzi doar liniștea, să fii doar tu cu tine pentru a face curat în gânduri, în doruri, în oameni… Să-ți pui pe cântar trecutul și prezentul, faptele, propriile defecte și greșeli. Să analizezi cu cine vei merge mai departe pe drumul vieții și cine merită să plece la groapa istoriei. Sunt momente în care ai nevoie să evadezi și să plângi. Să plângi fără a te gândi dacă cineva te vede, te judecă, te înțelege sau nu.Ai nevoie să fii singur pentru a fi sincer cu tine însuți, pentru a te regăsi, a-ți vindeca rănile, a (te) ierta, a o lua de la capăt, a merge mai departe…Sinceritatea e o calitate pe cât de rarisimă pe atât de prețioasă. Într-o societate otrăvită, aproape că nimeni nu mai este sincer, la mijloc fiind frica de dezamăgire, suferință, trădare, tulburări emoționale, manipulare sau folosire în anumite scopuri. Tocmai din acest motiv, uneori, ai nevoie să stai de vorbă cu tine însuți sau să fugi undeva în sânul naturii și să asculți foșnetul frunzelor sau susurul apei și să „furi” din energia ei, să-ți umpli vidul sufletesc cu gânduri pozitive și să conștientizezi că, orice s-ar întâmpla, deasupra vieții tale mereu rămâne o bucată de cer senin. Nu e bine să tot vânturi trecutul, nici să te gândești non-stop la viitor și să-ți faci planuri deșarte. E important să fii ancorat în prezent, să trăiești clipa, să te bucuri de fiecare zi, oră, secundă ca și cum ar fi ultima.

Eseu, autor Ghenadie Rîbacov, coordonator de Proiect Clase bilingve

francofone la Alianța Franceză din Republica Moldova

Adolescența, Temerile și Provocările ei

Suntem tineri, avem tot felul de dorințe, aspirații, provocări și vrem să reușim în tot ceea ce ne propunem, însă problema de care ne lovim de cele mai multe ori este nesiguranța de a nu ști de unde să începem, sau cum să ne mobilizăm pentru a trăi cu adevărat acești ani frumoși, fără a avea mai târziu regrete.

Eu cred că nu este doar vina noastră că nu știm ce vrem să facem sau de unde să începem. Totul este perfect normal și consider că face parte dintr-un proces al maturizării, prin care fiecare ajungem să trecem la un moment dat. Până la urmă, totul pornește de undeva, iar ceea ce trebuie să facem noi este doar să avem suficient curaj și voință să înlăturăm acest zid al nesiguranței, pentru a reuși să deschidem drumul spre realitățile vieții.

Însă începutul e cel mai greu și o greșeală pe care noi, tinerii, o facem constant, este să amânăm totul de pe o zi pe alta cu gândul ,,de mâine mă schimb”, ,,de mâine încep să mă focusez pe lucrurile cu adevărat importante”, ,,de mâine o să mănânc sănătos”, “de mâine… și așa ajungem să ne învârtim într-un cerc nesfârșit de promisiuni, pe care nici măcar noi nu suntem în stare să le ținem.

Dar asta nu înseamnă că… gata!, renunțăm și lăsăm totul la voia întâmplării. NU! Trebuie să ținem piept gândurilor care ne trag în jos și să fim gata oricând să luptăm cu noi înșine pentru a face față tuturor viciilor care, până la urmă, nu ne aduc decât o stare de bine de câteva momente, momente care își lasă și își vor lăsa în continuare amprenta asupra noastră.

Mai departe cred că ar trebui să începem să ne focusăm mai mult pe noi și mai puțin pe părerea celorlalți. Știu că este greu și, de cele mai multe ori, preferăm să ne lăsăm influențați de părerea multor oameni care cred că știu totul, însă dacă vom face acest exercițiu frecvent, sunt sigură că rezultatele nu vor întârzia să apară și vom vedea că eforturile nu au fost în zadar.

Totodată, un punct foarte important al acestui proces de dezvoltare este relația cu oamenii din jur și puterea de a ne exprima liber și deschis gândurile și sentimentele ce ne definesc. Din păcate noi, tinerii, trăim într-o lume a vitezei tehnologiei, și una dintre consecințele acestui lucru este că ajungem să ne distanțăm tot mai mult de realitate și de oamenii din jurul nostru, izolându-ne mai apoi în realitatea virtuală a unui ecran care are puterea de a ne transforma încet, atât fizic dar, mai ales psihic. Totuși, nu cred că e ceva rău să petrecem timpul online, nicidecum, doar cred că ar trebui să reducem cât mai mult timpul petrecut în acest mediu virtual și să începem să trăim realitatea noastră, în care noi suntem cei care contăm, nu vedetele sau idolii noștri din mediul online.

Și acum probabil ne vom întreba: ,,cum să învățăm să trăim cu adevărat?” Păi… sunt o mulțime de feluri de a-ți folosi timpul într-un mod frumos sănătos și distractiv…

De exemplu, găsirea unui hobby, un lucru care ne place și ne face să fim fericiți, indiferent dacă am fi obosiți sau plini de energie; iar dacă mulți vor spune că nu au unul, atunci cu siguranță se mint singuri. Sunt tot felul de activități pe care le putem face, spre exemplu: lectura unei cărți bune, desenul, fotografia, muzica, practicarea unui sport, gătitul, voluntariatul, care te pot provoca să îți depășești limitele învățând și făcând tot felul de lucruri, cunoscând oameni și experimentând realitatea vieții așa cum este ea. Important este să ne regăsim cel puțin într-una dintre aceste activități și să vrem a schimba ceva.

De asemenea, consider că toate aceste activități de formare trebuie totodată să fie susținute și practicate constant pentru a reuși să schimbăm mentalitățile și ideologiile greșite de care ne lovim zilnic.

Așadar…Nu ne rămâne decât să fim noi înșine, și puțin peste…

Autor: Marta Balint

Colegiul Național Roman-Vodă

Școala – On-line sau fizic? Tu ce crezi?

Având în vedere că a trecut un an de când această pandemie ne-a dat viețile peste cap, și școala a avut și are în continuare de suferit. Pe lângă ea, și noi de altfel.

Când am aflat că două săptămâni stăm acasă, parcă era cea mai mare bucurie, pentru noi elevii, cu gândul că e doar o mică vacanță, fără teme și teste, dar lucrurile nu aveau să fie așa cum ne așteptam noi. Toți știm povestea, toți am trecut prin acea perioada grea de carantină, unde totul a fost dat peste cap. Școala online părea ceva interesant, având în vedere că noi ne petreceam majoritatea timpului pe social media, ni se părea ceva ușor, comod, nou, dar când ajungi să stai 6 ore în față unui monitor fără să socializezi, să schimbi idei sau să râzi, nu mai sună atât de plăcut.

Școala fizică pentru mine însemna socializare permanentă, amintiri făcute din plin lângă colegi și profesori, acel stres dinaintea unui test sau o ascultare și dorința de a veni weekend-ul sau o vacanță pentru a te relaxa. Momentul când auzeai acel clopoțel și îți părea bine să rău, curtea școlii unde vedeai doar copii de diferite vârste ce se jucau sau se tachinau și gălăgia din timpul pauzelor au luat sfârșit cu venirea acestei școli online.

Școala online nu are nimic din ce am menționat anterior, vacanța pe care înainte o doream cu toții acum o avem în permanență , statul acasă, în haine comode, cu un ceai lângă laptop și ascultând profesorul ce preda, a devenit o rutină.

O rutină pe care la început o vedeam comodă ,statul acasă sună bine, ieșind afară în ce zi dorești fără grija că a două zi trebuie să mergi fizic la școală și că trebuie să te trezești mult mai devreme pentru a te pregăti, dar cu timpul cu toții am observat că este ceva obositor, durerile de cap de după ore, temele ce sunt mai favorizate electronic ne dau de cele mai multe ori bătăi de cap. De ce? pentru că este comod, nu? comoditatea este un lucru pe care cu toții îl căutăm, dar de cele mai multe ori ne dăm seama în timp că acele mici griji și modul de viață pe care îl aveam înainte, dezordonat sau nu, ne era în favoarea noastră, iar unii nu au știut să aprecieze ceea ce au avut, încercând acum să recupereze, fapta fiind eșuată din cauza stării în care ne aflăm.

Pentru toți această schimbare a fost ceva neașteptat, ceva de necrezut dar totuși vorbim de un an de când aceste lucruri sunt prezente în viață noastră și în modul de cum ne petrecem timpul în fiecare zi, dar această schimbare o putem lua că pe o lecție de viață din care avem multe de învățat despre noi înșine și despre atenția acordată anumitor lucruri pe care înainte le credeam banale.

Autor: Cretu Diana-Elena

Coordonator: Tanovici Mihaela

Colegiul National Roman-Vodă

Cu ceapă și usturoi pășim prin pandemie

2020 părea a fi un an bun, unul oarecare, cu soare, speranță, așteptări… Soarta, însă, nu fu de partea noastră, ceea ce credeam a fi viroză ordinară, o răceală oarecare a devenit un coșmar pentru toți… Deodată toate statele Europei, în special Italia, Franța, Marea Britanie și Spania fu înfricoșate de un nou tip de virus, COVID 19, apărut inițial în China, dar care se extindea atât de rapid și masiv, peste tot în lume, încât medicii se lăsară surprinși și speriați. Însăși Statele Unite ale Americii au fost lovite atât de tare de Covid, încât la momentul în care scriu acest articol sunt deja 28.7 milioane de cazuri de contaminate și jumătate de milion de decese. În Republica Moldova sunt 188 de mii de cazuri de îmbolnăvire și peste 4000 de decese. Actualmente, la nivel mondial avem 115 milioane de cazuri de îmbolnăvire și 2.25 milioane de decese. Deși COVID-ul nu a omorât la fel de mulți oameni precum Ciuma, numărul de morți este comparabil cu numărul de civili polonezi non evrei ce fuseseră omorâți sub ocupația nazistă (1.8 milioane Acestea sunt doar efectele directe ale COVID-ului, iar aferent – economia mondială a slăbit major, pierderea a mii de slujbe, numărul de persoane fără adăpost a crescut mult, sărăcia și neliniștea străbat inimile multor care se gândesc cu îngrijorare la ziua de mâine…

Iar acum, vom trece la punctul principal, schimbările din viața de zi cu zi… Când a venit vestea despre o boală ce începuse în China și care nu este clar nici cum a apărut, nici cum se tratează, nici cum se transmite multă lume era nepăsătoare pentru ca: „Ce-avem noi cu liliecii din China, n-are cum să ajungă la noi!” sau: „E doar o răceala, va trece ca și toate celelalte viroze!” Repede aceste idei au fost spulberate, virusul nou muta atât de rapid dintr-o țară în alta, încât pe 13 martie, 2020 o a fost declarată carantina, care la doar câteva zile s-a dovedit a fi pandemie și care pentru studenți/elevi a ținut până la sfârșitul anului școlar. Când a fost anunțată carantina toți elevii s-au bucurat, dar aproape decurând ne-am dat seama de multiplele minusuri a învățatului online: când ești online ai mai multe lucruri cu care te poți distrage – să asculți muzică, să bei un ceai jumătate din lecție, să te joci în telefon (oricum nimeni nu te vede) și multe altele alte lucruri, care, inițial neînsemnate au dus la pierderea firului logic cu învățătura, pentru mulți elevi, astfel încât la primele teste, să ne dăm seama că așa nu mai merge. Al doilea mare minus a fost separarea, da, ne vedeam prin camere dar nu era la fel ca și cum a te-ai întâlni în persoană, a comunica, a socializa Lipsa socializării și comunicării reale a trezit chiar panică, în unele cazuri: multe persoane s-au închis în sine, altele se temeau să iasă, la plimbare, așa că, terenurile de joacă și localurile publice s-au închis, așa că oamenii se speriase de-a binelea. Ușor, ușor se sfârșise anul de studii, iar vara lucrurile se mai redreseseră.

În noul an școlar evenimentele se schimbară din nou. Original, toți credeam că o să ne întoarcem la școală de parcă nimic nu s-a întâmplat, mai devreme, unica diferență, apparent părea că pur și simplu trebuia să purtăm niște măști, fie de unică folosință, fie spălate și călcate și să ne ținem la distanță unul față de altul, și cam așa… Dar din nou soarta nu era de partea noastră… Am fost separați în 2 subgrupe, nu ne-am mai văzut toți colegii împreună de la începutul noului an de studii și asta a cauzat o problemă neașteptată – ne îndreptam în direcții diferite, uităm cum vorbesc real colegii noștri din celălalt subgrup, s-a creat o fisură între noi și frica mea e să nu ne trezim într-o lume paralelă, într-o a doua Moldova, așa cum cândva s-au creat două Moldove dintr-o Românie (atunci, însă, din alte motive, condiții și în altă formă, binecunoscuta istoric, de aceea sper să ne regăsim în pilda Germaniei, odată și o dată, atunci când toți s-au reunit nu s-au dispersat). Mi-aș dori să ne reunim și să ne continuăm viețile unul alături de celălalt cât de curând, să uităm, așa dar de trecutul negru și să ne gândim spre un viitor luminos.

Deși carantina a cauzat mult rău, ea este necesara. Iar următorul paragraf dedic persoanelor ce ignoră regulile și spun că totul e un fals, că nu există nicio diferență între simpla răceală și noul virus, e destul să mâncăm ceapă și usturoi și vom trece peste toate și că cineva încearcă să ne „spele” mințile, inducându-ne într-un mod intenționat spre panică, iar purtatul măștilor nu dă nimic bun, dimpotrivă, are scop să ne îmbolnăvească (prin faptul că nu se oxigenează suficient creierul, etc)… O să încerc să rămân cât de explicit posibil dar în așa situații vă rog să mă scuzați, dar nu înțeleg cu cine „luptați” și ce scop urmăriți de fapt, cei care nu credeți în COVID și metodele de protecție. Înțeleg, purtarea măștii e un lucru incomod, e cald, e sufocant, dar toată lumea civilizată o poartă și nimeni nu se plânge, dacă oricum nu este o metodă de protecție mai bună și tot nu putem ieși din impas. Am ajuns la situația, când zilnic se îmbolnăvesc peste 1700 persoane, numărul de decese este în continuă creștere și nu îți mai poți da seama dacă ești sănătos ori ba, căci umărul de teste gratuite efectuat zilnic nu acoperă nici pe departe cererea, profesorii și elevii nu au fost testați în scop preventiv niciodată, ci doar după apariția simptomelor. În drum spre școală și de la școală traversăm multiple pericole, atunci când călătorim în transportul public supraaglomerat mereu, în clasă ne luăm cu joaca și nu respectăm distanța socială, iar în jur majoritatea poartă masca doar superficial, sub nas, sau și mai și – deloc. Dacă nu-ți pasă de alții, nu cauți să-i protejezi pe cei din jur (colegii, profesorii, părinții acasă), protejează-te cel puțin pe tine, căci inițial spunându-se că boala data este doar pentru persoanele de vârsta a III-a și persoanele cu boli cornice, actualmente se dovedește că noul stam atacă și tinerii și copiii pe aceeași măsură.

Iar acum ultima parte, dacă ești de părere că elevii trebuie neapărat să se ducă la școală chiar pe timp de pandemie, atunci, dați-mi un argument logic, lucrat, prezentați-l în dovezi clare, motivate și demonstrate în practică. Până una alta eu oricum sunt de părere: școala trebuie să fie închise, temporar, să facem studiile la distanță, căci cine are a învăța învață oricum, iar în cazul că se îmbolnăvesc în continuare profesorii, neprotejați cu nimic, mâne-poimâine nu va avea cine să ne predea nici la online. Argumentul că nu am pățit nimic așa a fost până acum și era mai bine, – nu merge. Spitalele sunt pline full, umplute până la refuz, ambulanțele fac cozi ore în șir la triajul bolnavilor duși spre centrele COVID, vaccine nu avem (așteptăm pomană din România sau de unde ne-o mai da), spitalele are insuficiență de personal medical, echipaj tehnic nu este suficient, și – cireașa de pe tort – mulți ascund că sunt bolnavi și în loc să stea în autoizolare după un test pozitiv, se plimbă de colo-colo, ca, vezi tu, nu are nimic și se simte ok, în loc să ne tratăm cu medicamente (care sunt foarte costisitoare și nu prea avem bani să le procurăm) mâncăm ceapă și usturoi, antibiotic „natural” (care poate o fi el bun, așa, de-o vorbă, dar în cazul dat treaba e mult mai serioasă), măștile schimbate o dată în lună și asta în cazuri bune, în loc să le schimbăm regulat (una la2 ore), sau, și mai și, în general nu le purtăm, sau dacă le punem, apoi sub nas, căci ne „înădușim”- OAMENI BUNI, ce-i asta? Gândiți-vă logic: experții de la minister spun să trecem la studii la distanță, profesorii spun că e bine să se studieze online, chiar și elevii, mai „duși de cap”, spun că ar putea fi închise temporar școlile, iar unii părinți – NU, sa le țină deschise căci nu au cu cine lăsa odraslele! Chiar dacă călătorim în transportul supraaglomerat? Chiar dacă copii nu poartă măști și nu respectă distanța socială? Chiar dacă nu mai avem locuri în spital? Sunteți adulți, dați-vă seama despre ce vorbiți. Aveți grijă de sănătatea noastră, a copiilor și a celor din jur.

Și mai aud și eu câte o prostioară „cap de top”, din când in când, cum că Bill Gates e de vină, cu antenele și cip-urile lui, sau că a fost creat COVID-ul ca să ne impună la vaccine, ca să ne controleze mințile… vă dați seama cât de ridicoli sunați? Înțeleg, carantina și autoizolarea poate v-a scos puțin din minți, dar cea ce spuneți e echivalent cu „Secetele sunt create de companiile ce vând sticle cu ape ca să facă mai mulți bani”… În concluzie, pandemia e grea, iar regulile ce au fost puse să ne protejeze sunt ignorate din cauza că nu sunt convenabile, nu prea suntem deprinși cu regulile și regulamentele, dar sistemul medical e prea încărcat, puterile medicilor sunt pe sfârșite, vaccinarea derulează cam greu… Lume, să nu credeți că niște ceapă, usturoi și o plimbare la aer curat sunt răspunsul la COVID. N-ascultați brașoave cu Bill Gates care, cică are ceva cu asta, sau că vaccinul controlează mintea. E nevoie să ne protejăm, e nevoie să ne vaccinăm, când va veni timpul, e nevoie să respectăm restricțiile și regulile și numai așa vom ieși din impas! Cu ceapă și usturoi nu trecem de pandemie.

Autor: Bogdan Calinin, elev, clasa a VI-a

Coordonator: Liliana Panfilov, profesor

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Tinerii iau inițiativă! Reciclăm împreună

Noi, 7 miliarde de oameni din întreaga lume, avem responsabilitatea de a avea grijă de mediul în care trăim. De ceva vreme, reciclarea și sustenabilitatea sunt subiecte ce au acaparat mass-media, având ca rezultat conștientizarea populației cu privire la deșeurile de echipamente electronice, însă poluarea masivă cu mase de plastic ne îngrijorează la fel de tare. Consumerismul atrage după el probleme prin producerea deșeurilor. Poate te-ai întrebat măcar o dată unde se duc gunoaiele după ce le lăsăm în locurile special amenajate, pentru a fi trnasportate ulterior în altă parte. Ei bine, unele sunt arse, aruncate direct în apă, crezând că se vor evapora, iar altele depozitate la gropile de gunoi, ce se întind pe suprafețe uriașe. Acestea poluează aerul, mediul acvatic și solul prin emisiile de substanțe toxice ce afectează animalele, natura și oamenii, ducând la schimbări climatice, ale faunei și florei. Mare parte din plasticul aruncat este folosit pentru ambalarea diferitelor produse, de la fructe și legume, până la pachetele expediate sau primite. Masele plasticoase se regăsesc și în hainele pe care le purtăm, mașina pe care o conducem sau electrocasnicele de uz zilnic. Săgețile verzi din simbolul de mai sus reprezintă fiecare câte un pas în procesul de reciclare. Pasul 1: Colectarea materialelor reciclabile; dozele de aluminiu, sticlele de plastic, hârtiile. Pasul 2: Procesarea materialelor și crearea unor noi obiecte. Pasul 3: Utilizarea lor pentru a reduce consumul materialelor greu de procesat.

Un european produce 10 kilograme/săptămână de deșeuri, ceea ce duce la aruncarea a 2,5 miliarde de tone anual, dintre care 40 de milioane de tone sunt substanțe periculoase. Doar 14% este rata de reciclare din totalul cantității de deșeuri, în România, penultima țară dintre statele membre de pe spațiul european. Dacă te îngrijorează raportul dintre probleme și gestionarea lor, ia inițiativă! Nu trebuie neapărat să participăm la diferite mișcări pentru a încerca să schimbăm ceva; este de ajuns să ne sortăm deșeurile înainte de a le duce la reciclare, în spațiile publice să le aruncăm în locurile special amenajate, să găsim variante sustenabile pentru materialele greu de eliminat și să împărtășim și celorlalți importanța implicării în lupta pentru longevitatea mediului înconjurător!

Autor: Bivol Daria, elev

Coordonator: Tanovici Mihaela

Colegiul Național ,,Roman-Vodă”

E la modă să fii sănătos!

Comportamentul inadvertent și consecințele lui.

Traficul de persoane; Exploatarea sexuală ș.a.

În orice societate, indiferent de nivelul de dezvoltare al acesteea, există riscuri, dar în măsuri diferite. Aceste riscuri sunt manifestate prin comportamentul inadvertent al anumitor membri ai societății, care nu numai practică, dar și promovează aceste vicii.

Principalele riscuri într-o comunitate sunt:

1. Drogurile

2. Alcoolul

3. Violența

4. Traficul de persoane

5. Fumatul

6. Exploatarea sexuală

Toate aceste riscuri au un caracter distrugător asupra societății, provocând pagube materiale și morale.

Două din cele mai grave pericole sunt traficul de persoane și exploatarea sexuală, două pericole ce încalcă drepturile fundamentale ale omului și ce pun viața acestuia în pericol, prin intermediul acelor cosecințe negative manifestate. Traficul de persoane este o încălcare a legii, care nu afectează doar victima, dar și întreaga societate, provocând traume psihologice și frică în rândurile celorlalți membri a societății, care pot deveni eventuale victime. Exploatarea sexuală nu afectează doar starea psihologică a victimei, dar și sănătatea acesteea, această infracțiune fiind una din cauzele îmbolnăvirilor cu bolile sexuale precum HIV/SIDA, BTS ș.a.

Aceste încălcări ale legii provoacă frică și neliniște în rândurile cetățenilor, și contribuie activ la dezbinarea societății.

Consider că una din soluții ar fi acceptarea adevărului și informarea corectă a cetățenilor. Mass-media are un rol vital în sănătatea publică a unei societăți. Dacă începem prin a spune adevărul și a fi solidari, șansele de a reduce nivelul infracțiunilor și a crimelor va crește considerabil, întrucât deși adevărul este uneori unul supărător, acesta are un efect profund și este de cele mai multe ori cheia spre schimbări și progres. Dacă am vorbi deschis despre aceste probleme, dacă am încuraja victimele acestor acte să vorbească și am solicita mai multă intervenție din partea autorităților, cu siguranță vom evolua.

O altă soluție este educarea membrilor societății încă din adolescență, perioadă în care de cele mai multe ori apare și se dezvoltă aprig comportamentul inadvertent, întru prevenirea acestor acte. O societate bine educată, este o societate în siguranță.

Întrucât obiectivele principale ale acestor acte sunt resursele materiale, cred că o altă soluție ar fi îmbunătățirea condițiilor de trai, asigurarea cu locuri de muncă, participarea activă în cadrul societății.

Identificarea primelor semne ale comportamentului inadvertent încă din adolescență prin consultarea psihologului este o altă soluție. Aducând acești adolescenți pe calea cea bună nu doar salvăm viața posibilelor victime, dar și viața adolescenților.

În cazul în care simțiți pericolul de a fi abuzați, există posibilitatea de a apela la specialiștii care pot consulta tinerii dependenți de alcool, de droguri și de tutun și care vă pot veni în ajutor:

1. Asistenți sociali

2. Consilieri juridici

3. Psiholog

4. Psihiatru

5. Polițist

6. Narcolog

7. Sexolog

Dar, nu uitați totuși, că modul sănătos de viață este absolut benefic tinerilor.

Autor: Sărăteanu Nicoleta, elevă clasa IX

IPLT „Principesa Natalia Dadiani”

Coordonator: Tatiana Jantuan, profesor Educație civică și dezvoltare personală

Natura-casa noastră

Tradițional, se organizează activități de salubrizare a teritoriului liceului. Și-n anul curent, IPLT ”Pr. N. Dadiani” a susținut lansarea Campaniei de salubrizare cu genericul „Curățenia generală de primăvară”, inițiată de Primarul general al municipiului Chișinău, Ion Ceban. Această acţiune şi-a luat startul în instituție în 09.04 și a durat până la 14.04.2021, având drept obiectiv implicarea activă a elevilor în acţiuni de ecologizare a mediului şi promovarea unui mod de viaţă sănătos.

În scopul organizării și desfășurării acțiunilor de salubrizare și amenajare a teritoriilor instituției și a celor adiacente, în liceu a fost instituită o comisie locală pentru organizarea și desfățurarea ,,Lunarului Ecologic de primăvară – 2021”. Pentru realizarea acțiunilor a fost elaborat un ordin și adus la cunoștință la ședința cadrelor didactice.

La aceste lucrări au participat elevii claselor a V-a ”A”, ”B”, ”C”, VI ”A”, ”B”, ”D”, ”E”, VII ”B”, ”C”, ”D”, ”E”, VIII ”A”, ”B”, ”C”, ”D”, IX „A”, ”B”, ”C”, ”D”, ”E”, X ”A”, X”B”, XI”A”, ”B”, XII ”B”, ”C”, însoțiți de diriginții Budu V., Cubani T., Platonova N., Cauia N., Carabadjac I., Jantuan T., Sopco T., Lungu V., Sturza R., Mașcauțan A., Turtureanu A., Boboc V., Obletsova V., Baerle I., Bordan V., Topor N., Razmerița V., Nastas L., Barbos L., Popescu E., Danu A., Gosic A., Țurcanu T.

Cei ce s-au implicat în Curățenia generală de primăvară s-au bucurat de faptul că și-au revăzut colegii, au comunicat, au explorat mediul înconjurător, satisfăcându-şi setea de cunoaştere, nevoia de joc şi mişcare, au admirat frumusețea naturii, au respirat aer curat.

Cu toate acestea s-a realizat un lucru enorm:

Ø s-a greblat, frunzele au fost îngropate;

Ø s-au săpat loturile ce aparțin liceulu;

Ø s-a adus în ordine și străduța din preajma teritoriului adiacent școlii.

Ø s-au curățat arbuștii și trandafirii;

Ø s-au semănat și plantat flori;

Ø s-au sădit copaci;

Ø s-au văruit bordururile și copacii din grădina liceului;

Ø s-a adus în ordine terenul sportiv al instituției.

Din fiecare clasă la curățenie au participat câte 5-9 elevi, care s-au implicat activ în procesul de desfășurare a campaniei, au demonstrat responsabilitate, poziție civică. N-au uitat și de faptul că suntem în pandemie, au respectat distanța socială, purtând corect masca de protecție.

Îngrijitorii auxiliari au curățat arborii, arbuștii și trandafirii, au semănat și plantat flori. Doar prin colaborare s-a reușit să facem lucruri frumoase.

De Ziua Pământului membrii Consiliului Elevilor i-a îndemnat pe colegi să se axeze pe combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și a schimbărilor climatice, să fie responsabili în protejarea mediului.

Informații/poze cu privire la activitățile elevilor din cadrul acestui bilunar au fost mediatizate pe pagina de Facebook, în grupul profesorilor și al diriginților de clasă.

Activitățile din cadrul Campaniei sunt reprezentative, deoarece formează, în mod constant și conștient, atitudini și deprinderi pentru un stil de viață sănătos și pentru protecția mediului, dezvoltă comportamente responsabile în rândul elevilor.

Toate acțiunile cu conținut ecologic, organizate în perioada dată, au avut drept scop de a cultiva respectul pentru mediul înconjurător, de a implica copiii și tinerii în generarea ideilor creative pentru protejarea mediului,de a-i antrena în activităţi practice, menite să contribuie la formarea unei atitudini pozitive faţă de natură.

Mulțumim tuturor celor care au reacționat pozitiv și s-au alăturat acțiunilor de salubrizare pentru a aduce schimbarea în zonele verzi ale liceului. Faptul că astăzi teritoriul instituției are un aspect frumos se datorează muncii dirigintelui, colaborarea cu părinții, elevii. Aceasta încă o data demonstrează că cei implicați nu sunt indiferenți și le pasă de aspectul instituției în care își fac studiile. Ocrotirea naturii este o datorie a fiecărui cetăţean. Fiecare poate să-şi aducă contribuţia în acest sens. Natura e frumoasă, dacă o păstrăm!

Autor: Zinaida Cerbușca, director adjunct pentru educație, IPLT ”Principesa Natalia Dadiani”.