Istoria liceului „Principesa Natalia Dadiani”
La începutul secolului al XX-lea problemă lichidării analfabetismului în rîndul populației simple din Basarabia devine o prerogativă. Acces la studii, „parte de carte“, aveau în acea perioadă feciorii și fiicele nobilimii și a oamenilor înstăriți, deoarece studiile se fac în școli particulare, private, contra plată. Evident că copiii oamenilor simpli, ai țărănimii și muncitorilor de rînd, nu aveau de unde asigură plata pentru studii, așa dar, rămâneau neșcolarizați. În anii 20, populația civilă începe să adune fonduri pentru construirea edificiilor educaționale. Banii adunați „mina de la mina“ sunt insuficienți, contribuția substanțială o constituie donațiile nobilimii basarabene din acea perioadă.
Astfel, în primavara anului 1925, grație contribuții financiare, donație impunătoare alocată de către boierului Sturza, în cartierul Bariera Sculeni se pune temelia primelor școli publice pentru toate categoriile și păturile sociale. Către finele anului 1927 școală publică este practic finisat, urmând a fi dotat cu mobilier și utilaj care ar face posibilă activitate școlară, desfășurarea procesului instructiv. Lucrările finale au sfîrșit către 1 septembrie, 1928, dată la care școala și-a deschide larg ușile pentru elevii de la Sculeni. Instituția cuprindea 4 săli de clasă spațioase și un coridor lung, de aproximativ 6 metri, în care se susțin liturgiile și rugăciunile școlare.
În instituție studiat aproape 70 de elevi, repartizați în 4 clase (cite 16-18 copii), îndrumați de doi învățători și un preot. Tot aici activă și un diacon, care urmărea disciplină elevilor și chemarea acestora către „cuvântul Domnului“ – rugăciune.
În filele istorice din acele timpuri este descris elevul de atunci: „un mic școlărel, îmbrăcat într-o pereche de pantalonași scurți și o ie din in confecționată tradițională de mama sa, cu o căciuliță ruptă, veche, pășește desculț, prin noroiul toamnei reci. , către școala primară de la Suleni. Pe umăr duce într-o trăistă un Abecedar, un problemă de aritmetică și o tăbliță cu grif (înlocuitorul caietului). La prima lecție, ca regulă, copiii învățăm Citirea, la cea de-a doua – Aritmetica, iar la a trei-a – Caligrafia. Clasa a Ia și a III-a învăța împreună, cu același învățător. Clasele a II-a și a IV-a – cu cel de-al doilea învățător, la fel împreună. În timp ce învățătorul lucrează cu una dintre cele două clase, aflate în sala de studii, cea de-a doua – acestea așteptă rîndul pentru a fi instruiți. Celelalte două săli de clasă sunt goale,
Către 1 septembrie, 1940, 5 învățători adunase la școală toți copii din cartier, atît pe cei de vîrstă școlară, cît și pe cei ce depășesc vîrsta de școlarizare. Odată cu „primul clopoțel“, cei aproximativ 100 de elevi au fost repartizați în cele 4 săli de clasă, numărul elevilor în fiecare constituind 23-25 de copii. Se întroduc obiecte Muzică și Educație fizică, începând cu cercuri active, în care elevii se înscriau cu mare interes, se organizează diferite activități extrașcolare – adevărat sărbători pentru copiii sectorului.
Bucuria elevilor a fost, însă, de scurtă durată, căci în anul 1941 începe Marele Război, timp în care au fost bombardate majoritatea edificiilor culturale, economice și comerciale ale Chișinăului, astfel încorporate, în sediul Școlii Primare de la Bariera Sculeni se amplasează armata germană . Gardienii vegheau clădirea din toate părțile. Oamenii ocoleau localul școlar, cu frică privind de peste drum „străjerii“ fioroși. Procesul instructiv a fost întrerupt …
În vara anului 1942, în sediul școlii au început să se citească slujbe bisericești, școala se transformă în biserică, lăcaș sfînt la care veneau să se roage băștinașii sectorului. Periodic se desfășurau și lecții, astfel încît copiii de la Sculeni mai apucau a avea „parte de carte“. Problema instruirii continuie a elevilor o constituia lipsa cadrelor, căci majoritatea bărbaților au fost înrolați în rîndul armatei și trimiși la război, pe de o parte și lipsa substiționalităților financiare pentru achitarea salariilor învățătorilor, astfel încît profesorii învățau elevii gratis, fără a li se achită vreodată -o remunerare pentru munca depusă, pe de altă parte.
Războiul lua amploare… Lumea – speriată, flămîndă, bombardată… Peste tot larma, foc, împușcături. În primăvara anului 1944, Școala Primară de la Barier a Sculeni, locul Sfînt, în care se țineau slujbe bisericești și unde enoriașii veneau pentru a se ruga, edificiu care ținea loc de biserică, fu transformat în grajd de cai pentru armată …
Abia după operațiunea istorică „Chișinău-Iași“, din 24 august, 1944, școala a fost pusă în administrarea noului director, Ivan Isai Gheșov, care a avut menirea de a reconstrui mai întîi școala, a aduce edificiul la condiția în care copiii ar putea învăța. Toată populația băștinașă a cartierului, preponderent femeie (bărbații, în mare parte, erau la război), au purces la repararea școlii, pregătirea spațiului de studii pentru copiii Sculenți.
La 1 octombrie, 1944, „primul clopoțel“ a sunat din nou în cartierul Bariera Sculeni, adunând în băncile școlare peste 100 de învățătură – 4 clasă, a cite 24-26 de elevi în fiecare.
În anul de studiu 1945-1946, a fost deschis clasa a Va, cu un efectiv de 12 elevi. În școală au venit învățători noi, calul acestor obiecte de studii, în număr suficient pentru a desfășura procesul de studii.
Către anul de studii 1946-1947 școală număra 7 clasă consecutivă, fiind dotată cu literatură de specialitate, parțial cu manual. Numărul manualelor era unul insuficient, dar, copiii aveau totuși posibilitatea de a învăța, fie și cîte doi-trei dintr-o carte. În vara aceluiași an de studii, în școală a fost organizat o tabăra de odihnă și însănătoșire pentru elevi. Aceasta a avut o mare importanță în menținerea însăși vieții copiilor, căci în țară era într-un fond de asigurare cu piine pe cartelă, cîte 200 de grame pe zi pentru o persoană, așa că la școală, în tabăra de vară, copiii primeau cel puțin măcar cîte ceva de mîncare în plus… La tabără veneau nu numai elevii înmatriculați, ci și mulți alți copii ai cărții, chiar și cei care depășesc vîrsta de școlarizare. Erau primiți toți …
Anul de studii 1947-1948 a fost unul mult mai organizat. În școală venise profesori noi, care acoperă programul școlară pentru toate obiectele de studii. Director al instituțiilor a fost numit Gheorghii Stepan Iliașevici, totodată fiind inaugurat și funcția de șef de studii, cu Domnul Macrițchii în frunte, unicul profesor cu studii superioare complete. În același an de studii sa mărit considerabil numărul învățării: pentru prima dată în clasa I au fost înmatriculați 55 de copii – 2 clasă paralelă. Către finele anului de studiu, școala marcă primul eveniment semnificativ – absolvenți cert tot, în număr de 7 elevi.
În anul de studii 1948-1949, în instituție au venit 60 de copii de clasă I, procesul instructiv se lărgise pînă la opt ani de studii. În clasele mari erau înregistrate cîte două clase în unele parale. Astfel, către anul 1950 în școală activă 14 clase, dintre care 8 primare, efectiv de elevi constituind în jur de 400 de copii. Majoritatea profesorilor făcuseră cursuri pedagogice, studii superioare prin corespondență, cota de pregătire profesională a cadrelor didactice a crescut considerabil. Procesul instructiv-educativ a fost suplinit cu un nou șef de studii, Doamna Ida Moisei Voliovici, discipolă a Liceului de Fete „Natalia Dadiani“ (promoția 1938), profesoară de istorie, absolventă a Institutului Pedagogic din Chișinău. O contribuție considerabilă în procesul instructiv-educativ l-au avut soții Alexandru Ion și Olga Ion Busuioc.
Alexandru Ion Busuioc, a făcut studii superioare la Facultatea de Biologie, astfel în școală s-au întrodus obiectele de studiu Botanica, Zoologia și Anatomia separat, iar în cadrul orelor de experiment practic, care aveau funcții de consolidare a cunoștințelor și de dezvoltare a abilităților practice ale elevilor, profesorul a reușit să organizeze un adevărat laborator botanic: pe terenul aferent școlii au fost plantate diverse soiuri de pomușoare, viță de vie, legume, flori și chiar o livadă-model. Elevii își desfășurau lecțiile practice pe terenul lor, având posibilitatea de a experimenta în domeniul botanic pe viu, plantând și crescând legumele și fructele, alături de profesorul său. Pentru rezultate remarcabile pe tărîmul pedagogiei, Alexandru Ion Busuioc a fost decorat cu înaltul titlu de „Învățător Emerit“ al RSSM în anul 1962.
O data remarcabilă pentru instituția a fost ziua de 1 septembrie, 1953 – școala este redesemnată cu titlul Școala Medie de opt ani, cu 16 elevi înmatriculați în clasa finală, a VIII-a. Colectivul de profesori constituie un număr de 27 de cadru didactic, iar% calitatea indica 94-97%. Discipolii instituționale se plasau pe cele mai înalte locuri la concursurile artistice municipale și republicane în acea perioadă. Cu rezultate remarcabile se puteau mândri și elevii participanți la competițiile sportive, în special echipa de fete, secțiunea Volei, care a reușit să se claseze pe locul I și II mai mulți ani consecutiv în municipiu, ajungând, să participe la „Spartachiada“ unională din Moscova.
În anul 1956 școala a primit titlul de Școala Medie Moldovenească nr. 22 – un eveniment important pentru instituție, deoarece 13 persoane au devint absolvenți ai clasei a Xa, 12 fete și 1 băiat – prima promoție de absolvenți a școlii complete de 10 ani de studii. Studii medii complete atunci au primit: Parascovia Achimova, Eleonora Blanari, Eugenia Gruzițcaia, Natalia Dunai, Raisa Erhan, Tatiana Pladi, Elena Popescu, Valentina Popescu, Nina Rusu, Elena Rotari, Elena Strașnic, Victoria Șendrea și Nicolae Țurcan.
Școala se bucură de succese, creștea prestigiul, dar și numărul de elevi la instituții: 20 de clasă, cu un efectiv total de 600 de elevi. Cu timpul, această deveni neîncăpătoare pentru acoperirea cererilor de admitere din partea părinților. În plus, edificiul și utilajul vechi nu mai făcând față necesităților desfășurării procesului instructiv-educativ. Era nevoie de o altă școală, mai spațioasă, cu mai multe săli de clasă, teren aferent amenajat special …
Mare a fost bucuria tuturor, cînd în anul 1964, pe strada Cuibîșev, 21 (în prezent Calea Ieșilor, 21) fu dat în expoatare un nou sediu pentru Școala Medie nr 22, o clădire spațioasă cu o capacitate de a primi 960 de elevi. Edificiul nou cuprindea săli de clasă, laboratoare, teren sportiv amenajat, ateliere pentru desfășurarea orelor de muncă, sală sportivă și sală festivă, cantină, cabinete administrative – totul de ce avea nevoie de o școală modernă, cu un efectiv mare de școlari, care, către anul 1964-1965 atinsese cota de 1100 de elevi, repartizați în 36 de clasă. Se învăța în două schimburi. Colectivul pedagogic constituia peste 50 de cadre didactic în acea perioadă.
Școala Medie nr. 22 a început a fi pur și simplu invadată de doritori de a studia anume în această instituție, astfel că se transfera continuu elevi din tot cartierul: Școlile nr. 2, 18, 34, 37, 45 și altele. Motivația era o simplă: pe lîngă care să fie condiții avantajoase într-un bloc nou de studii atrăgătoare copiii și părinții acestora, rezultate procesului instructiv-educativ erau ascendente și evidente, cel mai important era probabil și care să fie în anul 1964 școala lor deschise ușor pentru copiii de origine / vorbitori de limbă rusă, repartizați separat în clasă cu studierea tuturor obiectelor în limba rusă. Astfel, în instituție învățau 600 de elevi moldoveni și 500 de elevi ruși. Instituția a fost întitulată Școala Medie Ruso-moldovenească nr. 22.
Între anii de studii 1966-1968 instituția a fost condusă de către Polina Custreabova, profesor de istorie, ulterior doctor habilitat, profesor universitar la Institutul Pedagogic „I. Creangă “din Chișinău.
Succesorul său, pentru anii de studii 1968-1972, a fost Victoria Pascari, profesor de matematică.
Odată cu numirea în funcție a noului director, Taisia Panfilov, în anul 1972, instituția a cunoscut un nou val de reușită și rezultat ascendent. Absolventă a Școlii Pedagogice de la Orhei, veni în instituție în calitate de învățător, inițial, iar după absolvirea studiilor superioare prin corespondență deveni profesor de limbă română (moldovenească, pe atunci). Se încadrează foarte repede în colectiv, iar discipolii au marcat rezultate destul de înalte. Școala deveni un model, o adevărată forgerie de Cadre, un Centru experimental la Universitatea de Stat din Chișinău, reușind să educe cu adevărat pedagogi remarcabili, care ulterior au devenit Profesori eminenți, directori de școli, funcționari ai Direcțiilor de Învățămînt, Profesori Universitari, funcționari ai Ministerului Educației din RM În același timp, instituția începe din nou să se claseze pe cele mai înalte locuri la concursurile municipale și chiar unionale. Delegații din toate țările ex-sovietice veneau continuu în instituție, stabilindu-se un partenereat inter-școlar unional. Anume în această perioadă se stabili sistemul de instrumente pe cabinete de studii, cu laboratoare experimentale pentru toate obiectele predate separat. Școala trecuse la un program cu regim semiintern, un lucru absolut necesar pentru copii ai căror părinți lucrau în 2-3 schimburi (inclusiv noaptea), căci aceștia erau supravegheați, asigurați garantat cu alimentația la școală. Unul dintre cele mai mari proiecte, pentru care Școlii Ruso-moldovenești nr. 22 i se înmînă Diplomă de mulțumire de către însuși de la secretarul general al URSS, Leonid Brejnev, a fost „La construcție cu toată clasa“, atunci cînd elevii claselor a Xa, alături de direcție Georgeta Petrovici, au ieșit să participe activ la reconstruirea orașului Chișinău, după cutremurul devastator din 1977, care a distrus practic 1/3 din clădirile orașului. Ulterior, d-na Panfilov a fost numită director la cea mai mare instituție preuniversitară din municipiu, în acea perioadă, Școala Medie nr. 25 (actualmente Liceul Teoretic „O. Ghibu“).
Pentru succese remarcabile în calitate de director și profesor, Dumneaei obținuse Distincții de Stat de cel mai înalt rang: Eminent la Învățămîntului, Învățător Emerit al RSSM, cavaler al Ordinelor „Insigna de Onoare“ și „Drapelul Roșu de Muncă“.
Tradițiile prodigioase de calitate și performanță în învățământ, au fost susținute în continuare de noul director, instituit în funcție din anul 1982, Doamna Ana Gheorghița – absolventă la instituție, profesoară de limbă și literatură rusă, care de la 17 ani, de atunci după absolvire, lucra în Școala nr. 22 în calitate de instructor de pioneri, inițial. În 1976 a absolvit UPS „I. Creangă ”. Sub conducerea dvs., din 1983 instituția deveni Școală-pilot, Centru experimental aferent Institutul de Cercetare în Pedagogie și UPS „I. Creangă “din Chișinău (cu care se colaborează pînă în ziua de azi), în cadrul căruia se organizează cursurile de instruire practică și calificare pentru profesori și managerii din toată țara. În anii 1986-1987 se obținuse redimensionarea educației estetice în instituție,
Un merit deosebit în vedere Renașterii Naționale din instituție îi revine Doamnei director, deoarece din anul 1988, Școala nr. 22 trece învățarea și introducerea grafiei latine, cînd profesorii și elevii studiază limba română din Abecedarele românești, sunt invitați profesori din România, sub „acoperire“ de schimb de experiență, un lucru absolut riscant, care trăiește după sine chemare la organele de resort, pentru a da lămuririle de rigoare. Din anul de studiu 1989-1990 școală, printre primele și practic unicele instituții preuniversitare de învățământ, trece la denumirea Școala Națională nr.22. Ecourile administrării de succes al instituțiilor de către Ana Gheorghița urmează, căci Dumneaei este director în continuare, inclusiv în prezent.
În perioada 1989-1991 școala primește denumirea Școala medie națională nr. 22.
Din 1991 pînă în 1996 –nstituția este reorganizată ăn Gimnaziul nr. 1, iar din septembrie 1996 primește statutul de Liceul Teoretic „Principesa Natalia Dadiani”.
În prezent liceul cuprinde un efectiv de 1364 elevi și 103 cadre didactice. Instituția este subdivizată în trei trepte de școlarizare: primar, gimnazial și liceal și activează sub 3 profiluri: real, umanitar și Arte (clasă cu profil teatral, coregrafic, arta plastic).
Articol realizat de către Liliana Pnfilov
Sursa de informare: scrierile personale
ale ex-directorului Școlii nr. 22,
Gheorghe Iliașevici
Colegiul Național Roman-Vodă
„Un colegiu pentru cine știe ce vrea și pentru cine vrea să știe!”. Aceste cuvinte includ motto-ul liceului nostru și incipitul acestei prezentări. Una din instituții de învățământ românești care prin elevi pasionați de cultură și încurajați de profesioniști implicați și modelatori ale viitoarelor generații de elită din patrimoniul cultural național cu merită prestigiu câștigat de-a lungul deceniilor.
Totul a început de implementarea Legii Instrucțiunii Publicede la 1864, proiect de lege la inițiativa pașopțiștilor, în frunte cu Mihail Kogălniceanu în viziunea reorganizării insituționale culturale și a celor de înțelegere. În cadrul acestei legi era vizată și zona Romanului care, dorind să fie o școală de gimnaziu, este aprobat la cererea deputatului Costin Brăescu. În ciuda respingerii de a înființa acestei școală din cauza numărului redus de dascăli, C. Brăescuși mai târziu Ștefan Mavrichie se vor strădui să aducă în prim-plan fondarea gimnaziului. Au fost și probleme de ordin financiar pentru a putea susține dotările acestor școli, fiind nevoie de foarte multe aprobări din partea Consiliului Comunal cu care deputat Brăescu, ajuns apoi prefect de Roman, a avut neînțelegeri. Însă la 30 septembrie 1872, Christian Tell va aviza creaea Gimnaziului, iar în următoarea zi, 1 octombrie 1872,
Și de aici urmează o adevărată tradiție care a culminat prin cadrele didactice și elevii care au dat dovadă de o performanță nemaivăzută, fiind cei care au dus la formarea „Spiritului Romanvodist”. George Radu Melidon este unul din cele mai cunoscute exemple de oameni de cultură romașcani, un adevărat om la culturi, având cunoștințe vaste în istorie, latină, greacă, germană, franceză. Ca semn de recunoștință, Biblioteca Munincipiului Roman îi poartă cu mândrie numele.
A ocupat mai multe funcții ca director, bibliotecar în cadrul Academiei Mihăilene din Iași, publicist în ziarul „Foiletonul Zimbrului” și propune ideea înființării școlilor în mediul rural. Devine revizor școlar pentru districtele Roman, Vaslui, Tecuci, apoi chiar inspector pentru școlile din județele Moldovei (Iași, Roman, Vaslui, Dorohoi, Botoșani, Bacău, Fălciu și Tutova).
Personalități multe, îngrijire Printre ȘI domnitorul AICuza au recunoscut meritele Domnului Melidon prin Diferite documente, Sau păreri personale ( „ Nu sepot enumera aice Toate meritele acestui bărbat , menit De natura a servi Scoalei (…) Noi TREBUIE Să FIM Mandria aveaîn Societatea Noastră ONU asemeneabărbat și încă cu mai mult mândrie, căci și romașcan ”- Nicolae Gr . Stețcu , Gheorghe AM Ciobanu, Pagini din istoria Liceului Roman – Vodă ,1872 – 1972 , Roman, 1972, p. 60).
De asemenea, au fost și alți dacă au care au avut studii în literatură (marele scriitor C. Hogaș, care va fi și director liceului, Alexandru Epure), în arheologie (Constantin Dascălu), filologie (Constantin Gălușcă).
În timpul Primului Război Mondial, Liceul este rechiziționat și folosit de armată, iar elevii și profesorii continuă cursurile în aer liber, în turlele și chiliile Episcopiei. În 1918, clădirea Liceului a redevenit instituție de învățământ.
În anul următor, se vor observa diferite modificări prin înființarea unei noi clase de-a VIII-a și Gimnaziului „Roman-vodă” i se acordă denumirea de Liceul cu aceleași nume și se construiesc aripa dreaptă și cea stângă a Liceului. ( „ Așezata la Intersectia unor Complexe Curbe de Nivel, Construcția Capătă, prin this, ONU plus de măreție permițând privitorului, de îngrijire a admirat-o DIN Toate partile Să AIBA mai multe unghiuri de Vedere, de la firescul intrării ȘI Panã la racursiul surprins version curtea interioară. ”- Gh. AM Ciobanu, în lucrarea„ Locul și spiritul ”).
Să nu uităm bineînțeles de personalități care s-au format din punct de vedere intelectual în cadrul acestui liceu, cum ar fi scriitorul Camil Petrescu care a dedicat opera „Apostol” dascălului său, Nicolae Apostol pentru cunoștințe pe care le-a dobândit în liceu ( „Ca mărturisire a recunoștinței pe care io port până în ziua de azi, i-am închinat din toată inima romană„ Apostol ”, singură carte dedicată cuiva, vreodată, cu aceste cuvinte ce a făcut totul:„ În memoria dascălului meu Nicolae Apostol. ” – C. Petrescu „Școala Nouă”), Mihail Jora- unul din cei mai cunoscuți muzicieni, Garabet Ibrăileanu, un alt mare scriitor („Nu știu dacă am lipsit vreodată de la școală în cei patru ani de gimnaziu.” – G. Ibrăileanu – „Școala Nouă”).
În anii de dinaintea celei de-a doua conflagrații mondiale, sa asigurat că elevii liceului nu se vor alătura cauzei legionare să devină „ instrumente oarbe în mâinile celor care nu mai au nimic sfânt.” Când a început războiul, majoritatea bunurilor ce aparțin instituțiilor sunt duse la Școala Primară „Potcoavă” din județul Olt. Câteva camere sunt ocupate de germani, apoi aripa stângă este transformată în spital, iar în aripa așteptată se învață în două schimbări: dimineața fetele, iar după-amiaza băieții.
După instaurarea comunismului în România, Liceul „Roman-Vodă” cu pierde numele și devine „Școala de 11 ani”. Din fericire, își va recăpăta vechiul nume în 1971, iar anul următor, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înființarea acestui liceu, va fi redactată „ Monografia Liceului Roman-Vodă”. Aceasta conține data importantă despre acest liceu, cât și mărturii ale celor care au învățat aici și care sunt aduse am avut cu mult bucure despre profesorii care i-au îndrumat. În ciuda pieticilor puse de comuniști și a altor impedimente, Liceul a rămas un adevărat lăcaș la culturii în care elevii se refugiază în fiecare zi pentru a-și potoli setea de cunoaștere. Cât va exista această unitate de învățământ, nimeni nu va reuși vreodată să fie vechi tradiție pe care mulți profesori și elevi au continuat-o și o vor continua și în viitor.
Începând cu anul 2001, Liceul „Roman-Vodă” primește titlul de Colegiu Național pentru contribuția în răspândirea culturii și cunoașterii printre cei care au ales acest liceu.
În prezent, Colegiul Național „Roman-Vodă” se bucură de o popularitate la fel de mare ca cea din trecut. Devenind membru în cadrul „Alianței Colegiilor Centenare” din 2008, iar în anul 2019 primind numele de „Școală Europeană” din partea Ministerului Educației și „Școală-Ambasador a Parlamentului European” din partea Biroului de Legătură a Parlamentului European cu România, ne propunem să ducem valorile primite de la înaintașii noștri și să le transmită în prezent prin muncă, responsabilitate, ajutor reciproc și multă dedicație.
Mă bucur să fiu parte din acest mare colectiv și să sperăm că mai departe valoare spiritului romanvodist reflectat în fiecare dintre noi. Respect etern pentru toți cei care nu sunt îndrumă și nu deschid porțile unei lumi necunoscute gata să fie descoperite!
Autor: Budulai Camelia
Coordonator: Tanovici Mihaela
Liceul de Arte ,, Corneliu Baba ”Bistrița, România
La î nceput … a fost doar o speranță timidă, un vis fragil, ivite din pasiunea pentru artele plastice. Am început prin a ne dori un loc unde să putem fi noi înșine, creând și redând imagini, forme, nuanțe, lumini și umbre… Un loc în care talentul să fie descoperit și șlefuit, sub privirea atentă a maestrului … Doream atunci un profil de arte plastice, unde copiii și tinerii noștri să-și poată pune în valoare darul.
Singura posibilitate a fost la acea dată apariția unei asemenea specializări în cadrul unei alte instituții de învățământ. Anul 1994 devenea anul nașterii noastre; am fost cu bucurie martorii înființării relativ concomitente a unei clase liceale de profil în cadrul Colegiului Național ”Andrei Mureșanu” și a unei clase de gimnaziu axate pe interesul acordat artelor plastice sub patronajul Scolii de Muzică.
Anul 1998 a marcat un alt moment important în biografia noastră: prima generație de viitori artiști plastici absolvea Colegiul Național „Andrei Mureșanu”. Drumul era de acum deschis întrucât, cu începere din 1995, sa adăugat anual câte o clasă de profil celei care fusese prima întrupare a vizului nostru.
Anul 1998 devenea și semnul de carte al unei alte împliniri: înființarea Liceului de Arte Plastice ”Corneliu Baba”, ca unitate școlară de sine stătătoare, având conducere proprie și un spațiu care părea generos. De atunci, am fost mereu împreună pe drumul spre frumos. Pasiunea pentru artă adună, sub aceeași cupolă profesori și elevi. Viitori pictori, sculptori, arhitecți sau designeri, liceenii noștri sunt adolescenți cu totul special: vizitatori, creativi, inventivi, chiar dacă uneori nonconformiști.
Din anul 1998 au fost terminate lucrările de reabilitare la clădirea de pe B-dul Independenței, nr. 3-5. Aici școala dispune de un număr de săli de clasă amenajate în care se desfășoară cursurile de cultură generală, alte să fie amenajate pentru ateliere precum și laboratoare de informație dotate cu computere performante și un server conectat la Internet.
În anul 2002 liceul a avut încă o clădire situată pe strada Dornei nr. 1. Din anul 2007 la început lucrările de reabilitare a corpurilor de clădire din această locație. Pe parcursul a peste 4 ani, în paralel cu lucrările de șantier aici s-au desfășurat și mare parte din atelierele de specialitate. Lucrările de reabilitare au fost finalizate, iar din semestrul al II-a al anului școlar 2011-2012 clasele de liceu ele desfășoară și orele de cultură generală în această locație.
Școala dispune de mijloace audio-vizuale moderne, videoproiectoare, softuri educaționale, hărți, planșe, mulaj, precum și alte materiale didactice adecvate conținutului procesului instructiv-educativ. Din luna mai 2006 a fost conectat la rețeaua Internet și corpul de clădire situat pe strada Dornei la nr. 1. Acum ambele locații beneficiază de acoperire Wi-Fi, elevii și profesorii pot accesa atât internetul cât și resursele educative partajate în rețea.
Așezați în fața șevaletelor par a uita lumea…. Printre genele strânse ei privesc o alta lume. Cea filtrată de fantezia proprie vârstei…. O lume de imagini, forme, simboluri, nuanțe, lumini și umbre …
Autor: Laura Todoran, director, profesor de limba și literatura română, grad didactic unu.
Liceul „Gheorghe Asachi” din Herța, Cernăuți (Ucraina)
Clădirea actualului Liceu „Gh. Asachi ”din Herța a fost construit în vremea sovietică, în anul 1963, având mult timp statut de școală-internat, cu limba de predare română (numită„ moldovenească ”în acea vreme.), Dar grafie slavonă. Limba rusă se studia ca limbă de stat, iar limba franceză, ca limbă străină. Era unica școală a acestui tip în toată regiunea Cernăuți.
Aici, alături de copiii originari din Herța și sătucul Movila, învățau copii orfani, semiorfani, din familii numărase și puțin asigurate material, copii ai căror părinți erau lipsiți de dreptul de ai mai educa ș.a. Astfel, colectivul de elevi îl alcătuiau copii din raioanele românești: Herța, Hliboca, Storojineț și Noua Sulița. Școala era foarte bine asigurată material, cu cabinete frumoase amenajate, cu bibliotecă și sală de lectură, cu un cămin pentru cei de departe, cu cantină, cu o spațioasă sală de sport și o sală festivă. Câteva cabinete erau dotate cu televizoare, magnitofoane, aparate de proiecție etc. Exista și un cabinet lingofonic. Situată la periferia orașului, cu un mare teren sportiv, cu o frumoasă livadă de mere și un lac la periferie (cunoscut sub denumirea „iazul de la internat”), cu o grădină arabilă bine îngrijită, școala reprezintă atunci, um mediu ecologic curat și atrăgător, un mic paradis pământesc. Nemaivorbind, că elevii erau foarte bine alimentați și condiții de trai în cămin erau la cel mai înalt nivel. În curtea școlii o mică clădire separată reprezintă atelierul școlii și cabinetul de instrumente militare, cu o altă încăpere specială – tirul, locul unde se exersă primele încercări de tragere din armă. La orele de instruire prin muncă băieții, pe lângă lemnărie, erau speciale la împletirea coșurilor, iar fetele făcând croitorie, deoarece funcționează și ateliere de croitorie, cu 15 mașini de cusut. Cui nu-i era pe plac croitoria, lemnăria sau împletirea coșurilor lucra în sera școlii, unde mulți ani sa cultivat salva roșie, seminții căreia erau vândute la un preț foarte bun. un mic paradis pământesc. Nemaivorbind, că elevii erau foarte bine alimentați și condiții de trai în cămin erau la cel mai înalt nivel. În curtea școlii o mică clădire separată reprezintă atelierul școlii și cabinetul de instrumente militare, cu o altă încăpere specială – tirul, locul unde se exersă primele încercări de tragere din armă. La orele de instruire prin muncă băieții, pe lângă lemnărie, erau speciale la împletirea coșurilor, iar fetele făcând croitorie, deoarece funcționează și ateliere de croitorie, cu 15 mașini de cusut. Cui nu-i era pe plac croitoria, lemnăria sau împletirea coșurilor lucra în sera școlii, unde mulți ani sa cultivat salva roșie, seminții căreia erau vândute la un preț foarte bun. un mic paradis pământesc. Nemaivorbind, că elevii erau foarte bine alimentați și condiții de trai în cămin erau la cel mai înalt nivel. În curtea școlii o mică clădire separată reprezintă atelierul școlii și cabinetul de instrumente militare, cu o altă încăpere specială – tirul, locul unde se exersă primele încercări de tragere din armă. La orele de instruire prin muncă băieții, pe lângă lemnărie, erau speciale la împletirea coșurilor, iar fetele făcând croitorie, deoarece funcționează și ateliere de croitorie, cu 15 mașini de cusut. Cui nu-i era pe plac croitoria, lemnăria sau împletirea coșurilor lucra în sera școlii, unde mulți ani sa cultivat salva roșie, seminții căreia erau vândute la un preț foarte bun. În curtea școlii o mică clădire separată reprezintă atelierul școlii și cabinetul de instrumente militare, cu o altă încăpere specială – tirul, locul unde se exersă primele încercări de tragere din armă. La orele de instruire prin muncă băieții, pe lângă lemnărie, erau speciale la împletirea coșurilor, iar fetele făcând croitorie, deoarece funcționează și ateliere de croitorie, cu 15 mașini de cusut. Cui nu-i era pe plac croitoria, lemnăria sau împletirea coșurilor lucra în sera școlii, unde mulți ani sa cultivat salva roșie, seminții căreia erau vândute la un preț foarte bun. În curtea școlii o mică clădire separată reprezintă atelierul școlii și cabinetul de instrumente militare, cu o altă încăpere specială – tirul, locul unde se exersă primele încercări de tragere din armă. La orele de instruire prin muncă băieții, pe lângă lemnărie, erau speciale la împletirea coșurilor, iar fetele făcând croitorie, deoarece funcționează și ateliere de croitorie, cu 15 mașini de cusut. Cui nu-i era pe plac croitoria, lemnăria sau împletirea coșurilor lucra în sera școlii, unde mulți ani sa cultivat salva roșie, seminții căreia erau vândute la un preț foarte bun. erau specialiști la împletirea coșurilor, iar fetele făcând croitorie, deoarece funcționează și ateliere de croitorie, cu 15 mașini de cusut. Cui nu-i era pe plac croitoria, lemnăria sau împletirea coșurilor lucra în sera școlii, unde mulți ani sa cultivat salva roșie, seminții căreia erau vândute la un preț foarte bun. erau specialiști la împletirea coșurilor, iar fetele făcând croitorie, deoarece funcționează și ateliere de croitorie, cu 15 mașini de cusut. Cui nu-i era pe plac croitoria, lemnăria sau împletirea coșurilor lucra în sera școlii, unde mulți ani sa cultivat salva roșie, seminții căreia erau vândute la un preț foarte bun.
În prima jumătate a zilei se desfășurau orele de curs, iar după masă, avea loc pregătirea pentru a doua zi, așa-numită „meditație”. Și orele de curs, și programul se petreceau sub diguirea dascălilor. Activau multe cercuri în afara orelor de curs. Dar din toate cel mai mult se manifestă cerc „Tinerii fotografi”, condus de profesori de educație fizică – Teodor Cârlig. Domnul Cârlig, pentru meritele sale deosebite obiectul pe care-l preda și pentru amenajarea cabinetului de fizică a fost onorat cu diplomă de gradul I de la Kiev. Numărul elevilor oscila între 370 = 420. În asemenea condiții, se face multă carte în acest așezământ cultural. Directorii școlii-internat din Herța au fost: Ilie Nistrean, Victor Liliac, Vasile Toderean.
Majoritatea elevilor crescuți și educați în pereții școlii-internat din Herța, și-au înfățișat o experiență de viață deosebită, unii dintre ei, devenind oameni mari, sporesc și până astăzi, prin numele și faptele lor, autoritatea școlii de unde au pornit în lume . Aceștia sunt: Mihail Jar – Arhimandritul Longhin, starețul Mănăstirii din Bănceni, Ion Bobu – artist emerit al Ucrainei, Ion Băhnărel, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, prim vice-director al Centrului Național de Sănătate Publică din Republica Moldova, Dumitru Cozma – doctor habilitat în științe matematice, Chișinău, Mihail Capră, doctor habilitat în științe matematice, Moldova, Petru David– medic-șef al Centrului de salubritate din Hliboca, Marin Gheras – artist emerit al Republicii Moldova etc.
La începutul anilor 90, când sunt loc destrămarea Uniunii Sovietice și Ucraina devine stat independent, întreținerea financiară a acestor instituții devine precară. Iar în anul 1995 școala-internat este transformat în școală românească de tip nou: Liceul rațional „Gh. Asachi ”. Numele i sa dat în memoria cărturarului născut în Herța, la 1 martie 1788. La început lucrurile mergeau bine. Liceul herțan și-a avut ca prim partener Colegiul Național ”Grigore Ghica” din Dorohoi (România), iar în rândurile liceenilor au apărut elevi din regiunea Odessa (Transcarpatia). Se studia deacum limba română, se scria cu grafie chirilică. Numărul orelor de limba rusă sa redus la maximum, și, ca limbă de stat sa început studierea limbilor ucrainene. Însă criza economic-socială din anii 1997-2000, sa răsfrânt negativ și asupra Liceului. Salariile profesorilor au fost „înghețate”, iar viața liceenilor în cămin a devenit insportabilă. Clădirea nu se încălzește, hrana era rea de tot. Astfel numărul elevilor a scăzut considerabil. Necătând la grele condiții, la lipsa salariilor și la numărul mic de elevi (problemă actuală până-n ziua de astăzi) în liceu se lucra mult. Elevii liceului erau printre primii la diferite concursuri regionale și, desigur, la olimpiadele școlare.
De la înființare, până în prezent, liceul Asachi din Herța a avut la conducerea opt directori: Zaharia Onescu, Ștefan Sibov, Ion Andrieș, Petru Sandu, Vasile Toderean, Elena Maftei, Veceslav Sidor și Marina Zaiaț. La etapa actuală, Liceul continuă să fie instituție cu predare în limba română. În afară de română, în liceu se studiază limba de stat – ucraineană și două limbi străine: franceza și engleza.
Adrian Medvedi, clasa a 10-a.
Profesor-coordonator: Elena Apetri
Herța, Cernăuți
HERȚA – Localitate „Gură de rai”
Aflați câte ceva despre noi prin curioasa întrebare: ȘTIAȚI CĂ …
Gheorghe Asachi, marele cărturar român, sa născut la 1 Martie, 1788, la Herța, pe atunci „târgușor din Moldova de sus”, iar acum cel mai mic oraș din Ucraina.
În Herța, Asachi și-a petrecut doar primii ani din copilărie, deoarece în 1792, familia lui Lazăr Asachievici era deja transferată în orașul Lvov.
Herța este situată la o distanță de 28 km sud-est de orașul Cernăuți și la 21 km nord de oraș Doroho i (România). Populația Herței este de 2,101 locuitori, preponderent români.
În anul 1995 în incinta școlii-internat din Herța a fost întemeiat Liceul românesc cu numele „Gh. Asachi ”.
Cu numele cărturarului, mai târziu, a fost denumită bibliotecă rațională din Herța, o fundație civică culturală și una din străzile centrale ale orașului.
Ziarul românesc al herțenilor „Gazeta de Herța” (care apare de la 1 ianuarie 1993) are ca efigie emblematică chipul cărturarului Asachi pe prima pagină.
În parcul din centrul orașului se înalță bustul lui Gh. Asachi.
Biserica creștin-ortodoxă din Herța aceste are Hramul la 12 decembrie, în Ziua Sfântului Spiridon.
În Herța, spre deosebire de celelalte raioane din regiunea Cernăuți (Bucovina de Nord), sărbătorile religioase se sărbătoresc pe stil nou.
Pictorul român Artur Verona a trăit și a creat în Herța peste 50 de ani (1894-1940). A locuit mai întâi în conacul fratelui său Nicolae Verona (azi clădirea vechilor terapii a spitalului din Herța) și apoi în propria sa vilă pe care a construit-o în centrul orașului (azi clădirea Administrației Raionale de Stat Herța.
La 5 km de oraș Herța se află Mănăstirea din Bănceni cu hramul „Înălțarea Domnului”, unde serviciul divin, spre deosebire de Herța, se oficiază pe stil vechi. Construcția Mănăstirii sa început în toamna anului 1994 și a durat aproximativ douăzeci de ani. Astăzi este cel mai faimos complex de mănăstiri din țară.
Valentina Suveică, eleva clasei a
8-a, Liceul „Gh. Asachi ”, Herța
Profesor coordonator: Mihaela Pavaliuc
IPLTR-F „Gheorhge Asachi” instituția de învățământ cu cele mai vechi tradiții în RM
IPLT Gheorghe Asachi – Locul în care se-ntrunesc senil și junețea
Liceul „Gheorghe Asachi” este una din cele mai importante elemente a învățământului din spațiul dintre Prut și Nistru, cel puțin pe două dimensiuni: dimensiunea istorică, fiind fondat în martie 1864, anul acesta împlinind 157 de ani de activitate și pe dimensiunea umană, liceul are peste 10450 de absolvenți printre care se numără politicieni, cântăreți, compozitori, medici și antreprenori. Liceul în activitate sa a dat țării personalități notorii în știință și cultură românească.
Fondat la 8 martie 1864 ca un gimnaziu privat de fete, Liceul „Gheorghe Asachi” urmează să se transforme mai târziu în liceul care a dat Basarabiei numărase personalități de valoare în învățământ, artă, literatură, știința, viață politică și administrativă a societății. În ultimii ani instituția sa remarcat printr-o evidentă acomodare la cerințele învățământului modern fapt dovedit și de numeroasele diplome obținute pe parcursul ultimilor ani, în anul 2010, pentru promovarea valorilor naționale Liceului Teoretic „Gheorghe Asachi” i sa conferit Ordinul de Onoare a Republicii Moldova . Situat in Municipiul Chișinău, strada București 64 Liceul „Gheorghe Asachi” este considerat unul dintre principalele instituții preuniversitare din Republica Moldova cu profil bilingv, cu studii aprofundate a limbii franceze bilingv-real, umanistic, real. Liceul „Gheorghe Asachi” este singura instituție de învățământ preuniversitar care dispune de un drapel și stema, înregistrat comisia de stat din Republica Moldova. Stema liceului este caracterizat de cele două culori roșu și galben, de o acvila heraldica, de o coroană regală și un scut. Deviza cu litere de aur pe o panglica albastră „Salus in virtute decus!” („Mântuire e in virtute, demnitate și onoare”) este preluată din stea clasicului român Gheorghe Asachi. Drapelul este caracterizat de albul pânzei drapelului semnificativ curățenia, inocența și înțelepțiunea, de albastrul-azuriu, de steaua cu mai multe colțuri și de cununa de spini a lui Isus Hristos. Stema liceului este caracterizat de cele două culori roșu și galben, de o acvila heraldica, de o coroană regală și un scut. Deviza cu litere de aur pe o panglica albastră „Salus in virtute decus!” („Mântuire e in virtute, demnitate și onoare”) este preluată din stea clasicului român Gheorghe Asachi. Drapelul este caracterizat de albul pânzei drapelului semnificativ curățenia, inocența și înțelepțiunea, de albastrul-azuriu, de steaua cu mai multe colțuri și de cununa de spini a lui Isus Hristos. Stema liceului este caracterizat de cele două culori roșu și galben, de o acvila heraldica, de o coroană regală și un scut. Deviza cu litere de aur pe o panglica albastră „Salus in virtute decus!” („Mântuire e in virtute, demnitate și onoare”) este preluată din stea clasicului român Gheorghe Asachi. Drapelul este caracterizat de albul pânzei drapelului semnificativ curățenia, inocența și înțelepciunea, de albastrul-azuriu, de steaua cu mai multe colțuri și de cununa de spini a lui Isus Hristos.
Instituția atât de cat și elevii acesteia au dat dovada ani la rând de curaj, sacrificiu, ambiție și profesionalism. Ne îngăduim să fim optimiști pentru că o scoală de 157 de ani este o scoală matură, cu un imens potențial. Privim mereu înainte, venim cu idei noi însă suntem mândri, mândri că sunt Asachieni.
Autori: Ciochină Carmelita, Bîrsa Daniela
Coordonator: Râbacov Ghenadie
Gimnaziul Bujor – cuib de-nţelepciune
Fiecare instituţie şcolară îşi are istoria sa. De aproape un secol şi jumătate Gimnaziul Bujor a devenit un adevărat „cuib de înţelepciune” pentru toate generaţiile. Aeastă instituţie are o istorie aparte a sa. A ştiut să treacă cu dârzenie prin toate încercările ce au fost de-a lungu vremii.
Aşadar, prima școală se deschide în satul Bujor în anul 1874. Pe atunci, în secolul XIX învățau 45 de copii. Era o şcoală mică, cu o clădire ce avea doar câteva săli de clasă. Treptat, în anul 1909, la cererea populației, școala trece la Ministerul de Învățământ (aşa se numea pe atunci) ca școală primară. Numărul elevilor şi profesorilor a crescut nesemnificativ în prima jumătate a sec XX. Începând cu a doua jumătate, în anul 1953, școala s-a reorganizat în școală medie. Astfel, în anul 1955 au absolvit școala medie primii 12 absolvenți. Aceştea erau din satul Bujor şi localitățile învecinate: satul Pervomaiscoe, satul Șișcani, satul Pobeda, satul Boghiceni, satul Nemțeni.
Pe parcursul a 56 de ani, din anul 1955 pâna în anul 2011, au absolvit școala medie de cultură generală cca 2186 de elevi. În anul 1966 a fost dată în exploatare clădirea școlii în care ne aflăm și în prezent. Începând cu anul 2000 s-au efectuat o mulțime de reparații în școală, pentru a o aduce pe cât posibil la cerințele școlii contemporane. Începând cu 1 septembrie 2011, școala medie de cultură generală s-a reorganizat în gimnaziu, conform ordinului nr. 572 din 22.09.2011 al Ministerului Educației al R. Moldova. Capacitatea de proiect a școlii este de 500 de elevi. La moment în gimnaziu învață 224 elevi, care sunt ghidați de 17 de profesori dintre care 13 sunt deținătorii al gradului didactic doi şi întâi.
Pe parcursul anilor instituţia a devenit partener educaţional în cadrul diverselor proiecte naţionale, cum ar fi: Odă Limbii Române (edţiile I şi II), Lecturile care mi-au marcat devenirea, Eminesciana (ediţia a II-a), Bucuria Învierii – Bucuria Mângâierii. Instituţia are şi elevii care au promovat și promovează imaginea școlii în cadrul diverselor concursuri raionale, naţionale şi internaţionale, emisiunilor radio şi TV. Printre ei sunt: Dragoş Eşanu, Irina Vatamaniuc, Cătălina Ciobanu, Sabina Vleju, Loredana Damian, Doina Matvei. Elevii participă şi în cadrul cercurilor extraşcolare: Cercul dramatic, Cercul vocal – folcloric, Cercul „Mâini dibace”, Cercul „Tânărul jurnalist”. Acestea le permite să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, artistice.
Gimnaziul Bujor se mândreşte cu faptul că majoritatea profesorilor ai gimnaziului sunt foştii absolvenţi care s-au întors în calitate de profesori în școala natală. Printre aceștia se numără: Moşneagu Vera (director), Cazacu Lucia, Nederiţă Viorica, Zdrobău Vera, Creţu Tatiana, Ştefan Sergiu, Potîng Doina, Miţco Iuliana, Dimitriu Tatiana, Timoşenco Eleonora.O parte din absolvenţii gimnaziului şi-au făcut o frumoasă carieră, devenind mari personalităţi, printre ei fiind: Valentina Moşneaga-Mitrofan (scriitoare), Mihai Ciobanu (interpret), Viorel Burlau (interpret şi compozitor), Serafima Prodan (membru al Ansamblului Naţional Academic de Dansuri Populare „Joc”), Sergiu Moşneagu (interpret).
Autor: Sergiu Ştefan
Coordonator: Vera Moşneagu
IP Gimnaziul Bujor, R-nul Hâncești,
Republica Moldova
___________________________________________________________________________
Liceul Teoretic cu profil de arte „Elena Alistar”
Liceul Teoretic cu profil de arte „Elena Alistar” a fost creat în anul 1968, având denumirea originală de „Școala moldo-rusă nr. 28”. În anul 1992, Școala moldo-rusă a fost reorganizată în „Școala Națională Nr. 28”, ca mai apoi – în 1998, să fie redenumită în Școala nr. 28 „Elena Alistar” – în cinstea primei femei care a făcut parte din Sfatul Țării în Basarabia. Odată cu redenumirea acestuia în L.T. „Elena Alistar”, a fost înființat și profilul de arte al liceului, avându-l ca șef de catedră pe Dl. Boris Șevciuc. Peste 4 ani, în anul 2002, instituția de învățământ a fost redenumită în Liceul Teoretic cu profil de arte „Elena Alistar”.
Procesul de instruire al instituției este orientat spre : formarea unei personalități libere, creative și responsabile ; folosirea la maxim a capacităților și aptitudinilor elevilor ; studierea limbilor străine : engleza, franceza și dezvoltarea talentelor micilor actori la lecțiile de profil.
Profilul artistic al instituției presupune studierea ritmicii și dansului, istoriei teatrului, artei vorbirii scenice, artei actorului și mișcării scenice. Programul școlar este construit în așa fel, încât numărul de ore dedicate educației artistice să crească odată cu trecerea la etapa liceală, atunci când elevii sunt capabili să însușească elemente mai complexe. Astfel, în clasele I-IX-a, elevii studiază arta actorului, arta vorbirii scenice, ritmica și dansul, în total având 3 ore în săptămână dedicate acestor discipline. Începând cu clasa a X-a, în programul școlar sunt introduse și obiecte precum: Istoria teatrului și Mișcarea scenică, iar numărul de ore crește de la 3/săptămână, până la 10/săptămânal. De asemenea, elevii beneficiază de ore individuale, dar și de timp suplimentar destinat montării spectacolelor prezentate în cadrul examenului de absolvire.
Din punct de vedere juridic, profilul activează în baza Planului individual de învățământ pentru clasele cu profil teatral / Planului- cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal.
Profilul teatral este unul bine dezvoltat, oferind o educație artistică de calitate, care permite elevilor să participe la multe concursuri de sector și municipale, clasându-se pe podium cu regularitate. Mai mult ca atât, elevii profilului teatral se disting și prin rezultate bune la examenele de Bacalaureat.
„Scopurile strategice ale instituției vizează : implementarea eficace și eficientă a curriculei modernizate și a standardelor de eficiență a învățării ; asigurarea nivelului adecvat de competențe și competitivitate al cadrelor didactice, al motivării participative relevante pentru dezvoltarea personală și instituțională.
La moment, liceul se extinde pe o suprafață de 3585 m², incluzând și o sală de sport, un teren de joacă și punct medical. Instituția poate acomoda 760 de elevi, care sunt repartizați în baza profilului ales: de arte sau general. Instituția de învățământ este una dintre cele 3 prezente în mun. Chișinău care includ și profilul teatral (treapta liceală) – care este unul solicitat. Astfel, numărul total al elevilor ce studiază artele în instituție la momentul de față este de 373 de elevi.
Viziunea managerială a instituției LTPA „Elena Alistar” este competitivă, bazată pe profesionalism, modernism și siguranță, în care activează un corp didactic profesionist, caracterizat prin eficiență și flexibilitate, într-o societate în continuă dezvoltare, în serviciul comunității, având capacitatea de a oferi servicii educaționale adecvate pentru toate categoriile de elevi.
Pe parcursul anilor s-au perindat mai mulți directori, dar fiecare a contribuit la dezvoltarea și promovarea imaginii instituției : Filini (1963-1964); Grîza Benedict Veniamin (școala nr.28, 1965-1969); Gasnac Bina Isaevna (școala nr.28, 1969-1974); Filipciuc Serghei Ivanovici (școala nr.28, 1974-1975); Babin Mircea Ivanovici (școala nr.28, 1975-1976); Cebanica Vitalii Petrovici (școala nr.28, 1976-1982); Caraciun Roman Mihail (școala nr.28, 1982-1988); Zingan Alexandra Iosipovna (școala nr.28, 1989-1993); Ocinschi Maria (școala nr.28 „Elena Alistar”, 1993- 2017); Babuc Lilia (LTPA „Elena Alistar”, 2017-prezent)
L.T.P.A. „Elena Alistar” este o instituție de învățământ municipală, subordonându-se autorităților publice locale, reprezentate de Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a mun. Chișinău, dar și autorităților centrale reprezentate de Ministerul Educației și Cercetării. În conformitate cu cele spuse, instituția de învățământ este finanțată din bugetul municipal oferit pentru componenta de educație. De asemenea, aceasta beneficiază și de susținere prin proiecte implementate la nivel municipal de către autorități, precum termoizolarea generală a clădirii sau amenajarea unei arii de festivități distincte de cea existentă până în 2020. Instituția de învățământ beneficiază și de susținerea publicului larg, care poate contribui prin donații benevole la asociația de părinți ,,Elena Alistar” oficial înființată în liceu.
Datorită profilului specific, LTPA ,,Elena Alistar” a reușit să întemeieze pe parcursul anilor mai multe relații de parteneriat de lungă durată cu instituții teatrale municipale și naționale. De asemenea, succesul în domeniul artistic al celor care au absolvit instituția, permite crearea colaborărilor cu foștii studenți – deveniți deja personalități notorii în domeniile artistice și cu instituțiile în cadrul cărora aceștia activează.
AUTOR: Tatiana SCOBIOALĂ, director adjunct
Liceul Tehnologic ”Grigore Moisil”, Bistrița – o școală pentru fiecare!
Liceul Tehnologic ”Grigore Moisil” este o unitate școlară de stat cu predare în limba română care a fost înfiinţat la 1 septembrie 1974, în Bistriţa, și care funcționează ca învățământ cu formă de zi, asigurând școlarizarea elevilor în clasele IX-XII la nivel liceal (filiera tehnologică) cât și la nivel de învățământ profesional și dual în clasele IX-XI. Şcoala noastră urmărește dezvoltarea calităţilor şi aptitudinilor individuale ale elevilor pentru a-i face să se adapteze unei societăţi dinamice, în schimbare.
Sloganul ”Suntem o școală pentru fiecare!” înseamnă că urmărim să sprijinim fiecare elev să-şi dezvolte potenţialul şi aptitudinile în funcţie de interesele şi motivaţiile personale, cât şi de cerinţele societăţii. Prin baza materială şi profesorii calificaţi, şcoala noastră asigură atingerea celor mai înalte cote în profesia aleasă. Valorile promovate de școala nostră sunt:
- Promovarea muncii în echipă;
- Respectul pentru muncă și oameni;
- Asumarea răspunderii personale;
- Deschiderea față de nou.
Liceul Tehnologic “Grigore Moisil” pregătește viitori specialişti în funcţie de cerinţele de pe piaţa muncii și de evoluția tehnologică a mașinilor și utilajelor noi introduse în procesul de producție de către operatorii economici. Învățământul profesional este organizat pe baza parteneriatului școală-operator economic cu scopul satisfacerii solicitărilor de pe piața muncii, de către sistemul de învățământ profesional și tehnic. Ținând cont de dezvoltarea economică şi de solicitările societăţilor comerciale, pe lângă clasele de liceu (2 la număr), am dezvoltat învăţământul profesional de 3 ani în calificările: sudor, lăcătuş construcţii metalice şi utilaj tehnologic, mecanic auto, operator la mașini cu comandă numerică și învățământ profesional dual pentru calificările sudor, lăcătuş construcţii metalice şi utilaj tehnologic și operatori la mașini cu comandă numerică, toate aceste calificări fiind solicitate de agenții economici din județ. Se urmărește realizarea unor parteneriate eficiente între unitatea de învățământ și operatorii economici, astfel încât numărul de elevi angajați la operatorii economici unde au efectuat instruirea practică să crească.
În anul 2015 şcoala a achiziţionat un simulator pentru sudură, astfel, elevii instruindu-se pe aceste echipamente, se pot deprinde cu tehnicile utilizate în producţie, putându-se uşor integra după absolvire pe piaţa muncii în meseria de sudor. Pentru elevii care se pregătesc în calificarea Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică atelierul este dotat cu strung, maşină de frezat şi maşină de prelucrat prin electroeroziune, toate cu comandă numerică.
Firma de exerciţiu este un laborator pentru clasele de economic unde elevii îşi dezvoltă spiritul antreprenorial şi comportamentele aplicabile în toate domeniile economice.
Avem un Centrul de documentare şi informare care este un centru de resurse pluridisciplinare ce pune la dispoziţia elevilor şi cadrelor didactice informaţii pe suporturi multiple (fond de carte, reviste, casete audio-video, CD-Rom etc.). Este un spaţiu de formare, comunicare şi informare. CDI-ul conţine: cărţi de beletristică incluse în programele şi bibliografiile şcolare, atlase, dicţionare, enciclopedii, cărţi de specialitate, abonamente de ziare şi reviste, calculatoare conectate la Internet, scaner, xerox, imprimantă CD-uri, DVD-uri, casete audio şi video, tablă interactivă, videoproiector, școala de şoferi. Şcoala noastră este autorizată pentru pregătirea elevilor în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B. În acest scop există cabinet de legislaţie rutieră, laborator de mecanică auto, atelier auto şi autoturisme proprii.
Muzeul etnografic al școlii este rezultatul muncii și al pasiunii d-lui profesor de istorie care a adunat de-a lungul timpului, cu sprijinul elevilor, obiecte și costume populare autentice care dovedesc vitalitatea și frumusețea satului românesc. Spațiul a devenit un cadru arhaic în care s-a constituit cercul de folclor care adună și cercetează materiale documentare reprezentative pentru județ. La toate acestea se adaugă activitatea artistică, elevii noștri remarcându-se în spectacole folclorice și concursuri naționale la care au obținut rezultate deosebite, care au făcut cinste școlii.
În esență, suntem o școală tehnică, unde se pregătește forța de muncă cerută pe piața muncii, dar cultivăm cu atenție spiritul românesc, valorile fundamentale ale neamului și ne dorim un absolvent responsabil, ancorat în realitate, un tânăr moral, pregătit pentru societate și viață.
Autori: Sorina-Daniela Cazac, Director Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Bistrița, Profesor de Limba și Literatura română, gradul didactic unu
Doina-Marilena Bogdan, Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Bistrița, Profesor inginer mecanic, gradul didactic unu
Sursa: https://grigoremoisilbn.ro/index.php/management/documente-manageriale/
scoalaprietenilor.wordpress.com 